Copilul meu muncește peste vară. Și ce bine face!

La aproape două săptămâni după angajare, vă povestesc ce beneficii are munca pentru un puști de 16 ani. Pe lângă salariu.

La ora 6.50, aud alarma telefonului băiatului meu. La 8 fără 15, trebuie să ajungă la magazinul din proximitate, unde lucrează, timp de o lună, în vacanța de vară.

Are 16 ani, aproape 17, și am stat mult pe gânduri înainte să-i propun această experiență. Oare sunt o mamă rea dacă-l pun la treabă în această lună liberă? Oare nu merită să se bucure de vacanța întreagă, mai ales că urmează doi ani grei la liceu? Are sens să se chinuie cu trezitul și cu cele patru ore muncă pe care are dreptul, legal, să le presteze la această vârstă? Ce pierde? Ce câștigă?

Mie nu-mi dădea nici pe plus, nici pe minus, așa că decizia a fost a lui. 

Să vă spun cum a fost. Copilul își dorește un telefon nou, iar diferența între banii pe care i-a economisit și telefonul dorit este de 1000 de lei. I-am propus două variante:

- alegi un telefon mai ieftin și te bucuri de toată vacanța.

- alegi telefonul pe care ți-l dorești, dar sacrifici 4 ore pe zi, timp de o lună, pentru a completa diferența.

A ales varianta a doua. Cu tot ce implică ea: discutat cu managerul de magazin, acord parental, mers la analize, scos cazier, instructaj de protecția muncii. Mai apoi, trezit dis-de-dimineață, interacționat cu clienți, asumat responsabilități. Azi am fost să-l văd și am achitat produsele la casa lui de marcat. 

A fost o experiență pe care i-o doresc fiecărui părinte. Să-ți vezi copilul integrat într-un sistem, sigur pe sine și amabil, serios și atent, îți dă o liniște sufletească grozavă că se va descurca pe termen lung. 

În alte țări (Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Danemarca, Franța, ca să enumăr doar câteva), tradiția job-urilor de vară pentru tineri a intrat în firesc. La noi, este încă la început, însă tot mai mulți părinți și adolescenți încep să privească cu ochi buni acest tip de responsabilizare timpurie. 

Studiul realizat de realizat de Universitatea British Columbia din Canada susține că atunci când un tânăr începe să înțeleagă câmpul muncii și cum să se descurce în cadrul lui de la o vârstă fragedă are șanse crescute să câștige mai bine și în viitor. 

Marc-David Seidel, co-autor al acestui studiu, explică: „Când începe vacanța și copiii zac pe canapea, părinții încep să-și pună problema unui job de vară. Însă simt că, poate, copiii nu au ce învăța dintr-o meserie care nu cere prea multă calificare. Adevărul este că inclusiv munca într-un fast-food are valoare.”

Admit că și eu mi-am pus această întrebare: cum ar putea să-l ajute pe copilul meu să lucreze într-un magazin alimentar? Ei bine, după două săptămâni, răspunsurile îmi sunt clare și mă felicit că l-am încurajat să se angajeze, chiar dacă o lună la casa de marcat nu pare neapărat o investiție în viitorul lui academic.

1. Gestionarea timpului

Cei mai mulți adolescenți își organizează timpul cu stângăcie. Ba stau prea mult cu ochii-n telefon, ba nu reușesc să se trezească la timp. Un job cere punctualitate, iar șeful sau colegii care depind de tine reprezintă o motivație mai puternică decât rugămințile sau certurile cu părinții. 

2. Relațiile interumane

Un job care implică comunicare cu oamenii (clienți, șefi, colegi) ajută adolescenții să își dezvolte abilitățile de relaționare. Învață să își stăpânească mai bine reacțiile, devin mai empatici, mai atenți și învață despre lumea reală mai mult decât atunci când „funcționează” exclusiv acasă, cu prietenii sau la școală.

3. Arta negocierii

Una este să negociezi spălatul vaselor cu mama, alta este să-ți negociezi programul cu superiorul ierarhic. De exemplu, băiatul meu a negociat să înceapă, de săptămâna viitoare, programul de la ora 10. Există anumite tronsoane orare pe care le poate alege. A început de la 8 la 12, dar și-a dat seama că ajunge acasă obosit și că i-ar prinde mai bine să se poată trezi ceva mai târziu, în special pentru că seara își dorește să iasă cu prietenii.

Inițial, i-a fost jenă să ceară alt tronson orar și era doar necăjt că a ales să lucreze de la 8. Apoi și-a făcut curaj și a înțeles că negocierea este parte firească din viața reală și că nu i se întâmplă nimic rău dacă cere, politicos, să schimbe ceva. Vă dați seama cât îi va folosi la maturitate această descoperire?

4. Viața reală

Casa, școala, prietenii sunt medii în care adolescentul știe deja să funcționeze. Însă viața reală presupune și alte contexte la care, odată expus, copilul învață enorm. Las deoparte că știe cum să scaneze produse, cum să încaseze bani, cum să dea restul, cum să se miște repede ca să nu își piardă clienții răbdarea. Cred că abia acum înțelege că există oameni pentru care contează cât costă o pâine, că o mână de ajutor oferită cu un zâmbet înseamnă o atmosferă mai prietenoasă. Dar și că neseriozitatea are prețul ei: avea un coleg de 24 de ani care și-a pierdut locul de muncă pentru că întârzia constant. 

5. Încrederea în sine

Cred că este cel mai mare câștig! Bate orice salariu și orice ambiție de a avea nu știu ce model de telefon. Copilul meu a aflat despre el însuși că POATE. Poate să se bazeze pe propriile forțe (de exemplu, nu am fost cu el când a solicitat cazierul judiciar, l-am lăsat special să meargă singur, dar i-am spus că mă poate suna la nevoie. S-a descurcat). 

Are încredere că poate gestiona un client nesuferit (aici traducem în multe situații de viață când dai de oameni dificili și înveți să nu te lași intimidat, ba chiar te prinzi cum să dezamorsezi o situație tensionată). A mai aflat și că, dacă nu știe ceva, poate învăța și că nu e rușine să întrebi. A învățat că poate avea încredere în el și că efortul lui îi poate împlini nevoi sau dorințe. 

Multe lecții importante pe care nu le înveți în fața unui calculator!

Concluzia mea este că am făcut o treabă bună când i-am propus să se angajeze pentru acei bani care-i lipseau. Știu că am fi putut să-l trimitem în tabără (va pleca și-n tabără, după ce termină luna de muncă). Recunosc și că mi-a fost teamă să nu par un părinte rău, care își exploatează copilul. Da, da, mi-a trecut și asta prin cap. Acum, însă, am convingerea fermă că i-am făcut un cadou: a învățat câte ceva despre sine și despre lume, despre valoarea banilor, despre muncă și oameni, iar când va cumpăra telefonul lui nou, știu sigur că se va bucura de el mai mult decât de oricare telefon de până acum. 

Foto: Arhiva personală