Intr-o zi de 2 aprilie, in anul 1915, se nastea, la Bucuresti, intr-o casa de pe Strada Popa Nan, undeva in apropierea Foisorului de Foc, unicul fiu al familiei Petrescu, pe care parintii au decis sa-l boteze Gheorghe. Tatal era contabil la Posta, cu studii superioare facute la Geneva, iar mama sa era casnica, crescuta la Paris, o doamna cu o cultura vasta, buna vorbitoare de franceza si o sensibila interpreta de pian, ceea ce il fermeca pe fiul ei in copilarie. Din pacate, Gheorghe a ramas fara mama la 16 ani. Tatal este cel care l-a indemnat sa studieze muzica. Gica a urmat liceul, apoi a studiat si doi ani de Drept, dupa care s-a dedicat muzicii. A debutat la 18 ani, ca proaspat absolvent al Liceului "Gh. Sincai" din Bucuresti, intr-o formatie studenteasca. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gica Petrescu la radio, unde si-a facut lansarea oficiala. Dupa moda epocii, la inceput a cantat la baluri si concerte de estrada; intre 1937-1939 s-a afirmat profesional alaturi de orchestrele "Radu Ghinda" si "Dinu Serbanescu", la Cazinoul din Sinaia. Perioadei inceputurilor, marcata de turnee, ii urmeaza recunoasterea ca profesionist: angajamente la teatrele "Alhambra", "Gioconda" si "Boema" (din 1940), la "Gradina Savoy", sub conducerea lui Ion Vasilescu, si la "Teatrul C. Tanase" (din 1944). In afara numeroaselor turnee internationale, detine un record in privinta numarului de piese compuse si interpretate (peste 1.500), inregistrate intr-o impresionanta discografie, multe dintre ele devenind in timp slagare - piese preluate in repertoriul lor de multi alti interpreti ai genurilor respective. Gica Petrescu a devenit unul dintre cei mai prolifici si mai indragiti cantareti romani, supranumit de generatii la rand "nemuritorul Gica”. A fost timp de 34 de ani casatorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. Dupa moartea sotiei sale, in august 1989, Gica Petrescu a refuzat mult timp sa sustina spectacole. Pe 5 mai 2003, in cadrul unei ceremonii desfasurata la Palatul Cotroceni, a primit Ordinul national Steaua Romaniei in grad de Cavaler, cu ocazia implinirii varstei de 88 de ani, pentru indelungata si prodigioasa cariera artistica pusa in slujba cantecului romanesc. A cantat live pana la varsta de 91 de ani. A murit la bucuresti, pe 18 iunie 2006, la varsta de 91 de ani. "Du-ma acasa, mai, tramvai!", "Fetite dulci ca-n Bucuresti", "Bucurestiul meu iubit", "Cele mai frumoase fete" si "Astazi e ziua ta" sunt doar cateva dintre cantecele lui Gica Petrescu pe care o mare parte dintre romani le-ar putea fredona.