Intr-o zi de 3 aprilie, in 1844, Alexandru Ioan Cuza, pe atunci presedinte al Judecatoriei Covurlui, se casatorea cu Elena Rosetti–Solescu, la Solesti, in judetul Vaslui, in conacul familiei ei. Elena era fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai Rosetti, nascuta Sturdza. Cu acest prilej, Cuza a refuzat sa primeasca tiganii robi trecuti in lista dotala a sotiei, fiind astfel primii care au acceptat hotararea Adunarii Obstesti din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a tiganilor. Crescuta de o mama apriga si autoritara, Elena avea o fire cu totul opusa sotului ei: domoala, retrasa, cumpatata, cam stangace si putin timida, lipsita de incredere in fortele proprii era stapanita in societate de puternice complexe de inferioritate. Desi casatoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un sot prea statornic, intre ei s-au pastrat, totusi, intotdeauna relatii de respect. Elena i-a ramas alaturi lui Cuza pana la moartea lui si i-a infiat pe cei doi fii nelegitimi pe care Cuza i-a avut cu Maria Obrenovici, crescandu-i ca pe copiii ei. Doamna Elena nu putea avea copii. Urmare a importantului eveniment istoric Unirea din 1859, Elena Cuza a devenit prima doamna a Romaniei. In cei sapte ani de domnie a contribuit, cu modestia si demnitatea ce o caracterizau, la opera reformatoare a Domnului Unirii, sotul sau, fiind inspiratoarea fericita a legii instructiunii publice. De asemenea s-a aplecat cu deosebita intelegere asupra situatiei precare a taranimii, fiind o sustinatoare energica a infaptuirii reformei agrare.