Accesul la tehnologie, alături de multe avantaje, a produs și multe dezechilibre și apariția unor mituri false legate de învățare.
De ce să înveți, când totul este la un clic distanță? În principal, pentru că naturalețea unei conversații se bazează pe ceea ce știi, nu pe ceea ce poți căuta și citi pe internet.
Învățarea nu mai este personală. Învățarea nu va fi niciodată altfel decât personală și rezultatul unui efort conștient, voluntar și individual/personal.
Acestea fiind spuse, să vedem și cum ne ajutăm copiii când se confruntă cu un material de învățat.
Cei mici dau piept cu memorarea poeziilor. Este dificil când ne spun că este greu, ne simțim neputincioși și ne-am face luntre și punte pentru a-i ajuta. Este momentul să ne reamintim că învățarea este personală. Nu depinde de noi. Respirăm adânc, ne înarmăm cu răbdare.
Cum să susțineți copiii
Primul pas este să îi dați dreptate. Este greu să înveți! Oglindiți-i, acceptați și validați-i emoțiile și apoi, așa cum spuneam, cu multă răbdare, la treabă. Nu puneți presiune pe atitudine, gesturi, intonație de la început. Acestea sunt finisajele, fundița de pe cadou. În timp ce învață, lăsați-l să se foiască, să se miște, să-și dea ochii peste cap, să se trântească, târască, să țipe sau să mormăie versurile, orice simte că este necesar pentru a se elibera de tensiune și frustrare.
Cum mai puteți ajuta? Să-i citiți poezia și să vă înregistrați pentru a putea să asculte și să nu depindă de un adult, să i-o citească diferite persoane, să se înregistreze și să se asculte, să căutați pe internet animații/filmulețe cu imagini care ilustrează poezia, să facă/faceți desene, scrierea poeziei, poate chiar dramatizarea sau măcar găsirea unor gesturi ancoră pentru a facilita memorarea.
Trebuie să aveți răbdare
Important: memorizarea nu se face de pe o zi pe alta. Este momentul în care îi învățăm primele noțiuni de management al timpului. Din ziua în care primesc poezia de învățat, începe și procesul de memorare. Are nevoie să se străduiască, poticnească, să repete și să constate cum, a doua zi, lucrurile învățate în prima zi se așază. Peste acestea construim.
Utilă, și adesea omisă, este revenirea la textul învățat după o perioadă de timp – reamintirea. Așa învață, din experiența proprie, nu din teorie, că uitarea este scrisă în legile omenești și că orice nu se repetă, la intervale regulate, se șterge din memorie.
Nu lăsați memorizarea doar în sarcina școlii. Pe lângă memorarea de poezii, încurajați-i să rețină orice: adresă, numere de telefon, numele vecinilor, autorul cărții pe care o citesc, al celei pe care i-o citiți. Încurajați-i să învețe bancuri și oferiți-i prilejul de a le spune. El/ea este cel mai bun/ă să-și amintească lista de cumpărături, ingredientele unei rețete, aniversările celor dragi pentru a pregăti surprize, traseul spre diverse locuri – lăsați-i să vă devină ghizi, să vă îndrume spre casă, cumpărături, școală.
Feriți-vă de lait motivul care ajunge să fie și al lor: la ce-mi folosește asta? Cred că cel mai drag exemplu mie este cel al lui Steve Jobs, care spunea ca a asistat la un curs de caligrafie fără să știe la ce-i va folosi. Ne bucurăm de ceea ce a învățat de fiecare dată când scriem un document.
El concluziona: punctele se conectează uneori doar privind înapoi.
Este necesar să țineți cont și de faptul că stilul de învățare variază și în funcție de disciplină, de conținutul materialului de învățat.
Ca orice deprindere pe care o dobândești, și memorarea devine mai ușoară cu fiecare exersare. Fiecare lucru memorat ajută la conturarea propriei strategii de învățare. Cel mai greu este să nu ne impunem propriul stil de învățare.
Eu învăț scriind. Mă ajută să conștientizez aspectele pe care nu le-am reținut, mă obligă să-mi accept lacunele. Fetița mea trebuie să se vadă/audă, tatăl ei asociază desene abstracte.
Vă las cu provocarea de a vă gândi cum învățați voi și să-i ajutați pe copii să încerce mai multe moduri și să descopere cum învață ei mai ușor!
Foto: Pexels
