La sfârșitului întâlnirii de presă de Ziua Mondială a Refugiatului, am rugat-o pe Anna Subatieva să facem o poză împreună. I-am întins mâna și i-am spus cât se poate de călduros „bine ai venit în România!”. Am făcut această urare ca orice român de bună credință. Ca jurnalist. Ca exponent al unui grup care anul trecut s-a dat peste cap să organizeze, în doar câteva zile, „We Are One”, cel mai mare concert caritabil din România pentru refugiații ucraineni. Și ca unul care a înroșit telefonul pentru a găsi o bună cunoscătoare, autorizată, de ucraineană, care să le transmită printr-un spot audio valurilor de refugiați ajunși în nord-estul țării unde pot găsi detalii în limba lor despre tranzitul sau așezarea lor aici.
Anna e unul dintre cei 134.627 de oameni din Ucraina înregistrați acum în România. Unul dintre cei peste 3.600.000 de oameni care au intrat în România, pe la granița cu Ucraina sau cu Moldova, începând din 24 februarie 2022, din cauza invaziei rusești în Ucraina.
La întâlnirea de presă au participat, activ, amfitrionul Pablo Zapata, reprezentantul Agenţiei ONU pentru Refugiaţi în România (UNHCR România), Mădălina Turza, consilier de stat şi coordonatorul strategic al asistenţei umanitare din cadrul Departamentului pentru Responsabilitate Socială Comunitară şi Grupuri Vulnerabile, Raed Arafat, secretar de stat și Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Excelențele Sale Dr. Peer Gebauer, ambasador al Germaniei la București, și, respectiv, Therese Hyden, ambasadoarea Suediei în României, precum și refugiata Anna Sutiaeva.
La sesiunea de întrebări și răspunsuri, le-am spus că apreciez eforturile, financiare și logistice, remarcabile, făcute de autoritățile române pentru refugiați, însă nu pot să mă întorc în redacție și să povestesc că guvernul și-a făcut treaba: că funcționează, chiar foarte bine, ceva nu ar trebui să fie o știre și nu poate furniza un titlu. Și nici realizările și implicarea UNHCR nu le-aș evidenția, deși merită o reverență – sunt evidente. Dincolo de ajutorul acordat trup și suflet refugiaților, cei de la Agenția pentru refugiați vădesc și o excelentă cunoaștere a situației din teren de la firul ierbii – inclusiv „narativele” false, scornelile deloc întâmplător întreținute care vor să inoculeze ideea că printre ucrainenii de la noi ar fi mulți bogați, care n-au chef să lucreze etc.
În schimb, am vrut să aflu, dincolo de declarații oficiale, cum trăiește în mod real în România un refugiat ucrainean – Anna Sutiaeva, ajunsă aici împreună cu fetița ei.
Anna și-a găsit un serviciu, în industria ospitalității, prin intermediul unui partener UNHCR, „Ateliere fără frontiere”, care acordă sprijinul necesar în accesarea pieții muncii convenționale din România, atât de către refugiați, cât și de către români proveniți din medii vulnerabile.
„Am ajuns aici pe 8 octombrie anul trecut. Eram frustrată, eram disperată, întrucât provin din regiunea Herson, teritoriu aflat sub ocupație. Primul pas spre integrare în țara dumneavoastră a fost girat de exponenții Agenției ONU pentru refugiați, care ne-au acordat și o susținere morală, ca să putem depăși ce se întâmpla acasă. Întâi de toate, am găsit de lucru și m-am angajat pe 21 noiembrie anul trecut. Nu știam la ce să mă aștept, nu fusesem pregătită pentru muncă fizică – am două diplome, în drept și în economie. Dar înțelegem ce se întâmplă în Ucraina și lucrăm acolo unde ni se ivește vreo oportunitate ca refugiați. Limba a fost o veritabilă barieră, când am ajuns aici, nu vorbeam și nu înțelegeam româna. Însă, datorită voluntarilor, acum iau cursuri, învăț să scriu, să citesc, ca să mă pot exprima liber. N-am venit ca turistă, așa că știam că trebuie să mă bazez pe mine. Dar acum am un serviciu și un acoperiș, pot să mă gândesc la viitor. Ați văzut la știri ce s-a întâmplat cu barajul Kakhovka din regiunea Herson, toate distrugerile din regiune, și știți că nu avem unde să ne mai întoarcem. Dar cred sincer că toate acestea se vor încheia și vom reveni acasă, în Ucraina, pentru a o reconstrui. Până atunci, România e a doua casă pentru mine”, a mărturisit Anna.
