Prima seară a Festivalului Mamaia 2023 a creat în public un sentiment de care avem mare nevoie: cel de continuitate.
Pentru mai toți oamenii, muzica de suflet rămâne cea pe care au ascultat-o în adolescență și în tinerețea timpurie. Un studiu fascinant, publicat în „Music and Science” , explorează motivele pentru care oamenii sunt atât de nostalgici în ceea ce privește muzica pe care o ascultau când erau tineri.
Explicația este că muzica, fiind strâns legată de amintiri și emoții, creează o legătură puternică în special în cazul amintirilor pozitive pe care le-am construit în contexte sociale.
Vom asocia mereu anumite piese muzicale cu prima iubire, cu petrecerile unde ne-am simțit în centrul atenției ori am fost înconjurați de oamenii preferați, de o călătorie reușită cu mașina, de un foc de tabără sau de alte momente pe care creierul nostru alege să le depoziteze în cutiuțele noastre mintale cu amintiri prețioase.
Dar de ce suntem atât de atașați de muzica veche?
Studiul a constatat că oamenii își amintesc mai bine experiențele din perioada adolescenței și a tinereții, când suntem cel mai ușor de impresionat și vibrăm la fiecare experiență pe care ne e dat să o trăim. În mare măsură, asta face muzica din această perioadă să fie asociată cu amintiri autobiografice. Rareori reascultăm piesele preferate fără să ne amintim o întâmplare sau un sentiment pe care l-am trăit intens. De aceea avem piese vechi care ne acompaniază perfect și la maturitate în clipele noastre de tristețe sau de bucurie, piese pe care le găsim perfecte ca să pornim la drum în vacanță, să ne facem curaj când ceva ne sperie sau, pur și simplu, să retrăim o emoție de care ne este dor.
Pe măsură ce anii trec, neuroplasticitatea creierului nostru scade, dar muzica este capabilă să ne facă să vibrăm ca atunci când eram în plină formare și totul ne uimea.
Muzica din tinerețe este o sursă eternă de hrană pentru sufletul nostru. Funcționează ca un memento imbatabil, capabil să ne reamintească mai puternic decât orice că suntem vii.
În plus, muzica pe care o iubeam în adolescență și în tinerețe poate fi strâns legată de diverse evenimente memorabile din acea perioadă. Și mai interesant este că există cântece care pot trece dincolo de barierele generaționale și sunt reluate la nesfârșit, pe măsură ce generațiile se schimbă.
Sunt piesele care reușesc să surprindă însăși esența naturii umane. Ele sunt cele care construiesc punți nu doar între trecutul și viitorul nostru personal, ci și între generații. Iar asta e magic!
Magie curată a fost și în prima seară a Festivalului Mamaia - 60.
Am privit nu doar scena, ci și publicul. Spre deosebire de Bucureștiul toropit de căldură, pe malul mării briza a ținut cu noi și a făcut aerul serii respirabil.
Oamenii s-au strâns în fața scenei cu emoția pe care ți-o dă reîntâlnirea cu cineva drag. Am întrebat câteva persoane din public ce le-a adus la spectacol.
N-a fost plictiseala. A fost altceva: „Am venit să-i vedem pe ai noștri”. „E muzica pe care o ascultăm de 40 de ani și pe care n-o mai auzi nicăieri”. „E cea mai frumoasă surpriză, nu credeam să mai prindem așa ceva și uite c-am prins”. „Suntem cu nepoata la mare și vrem să audă și ea muzica noastră”.
Sunt doar câteva răspunsuri din cele pe care le-am primit. Nimeni nu a venit din plictiseala pe care ți-o pot aduce serile din vacanță. Oamenii nu au venit doar pentru entertainment, ci de dor, motivați de dorința de a fi prezenți la reluarea unui festival care cuprinde în ADN-ul său frânturi din mii de vieți, amintiri frumoase, tinereți, iubiri, tristeți și bucurii care s-au întâmplat și acum prind din nou viață.
Cele mai puternice amintiri sunt cele pe care ni le formăm între 10 și 30 de ani. O posibilă cauză pentru acest fenomen psihologic este faptul că acei ani sunt cei în care trăim cele mai multe experiențe care ne formează ca oameni. În plus, toate sunt încă noi, deci au potențial să ne impresioneze mai mult decât oricând în restul vieții noastre. Adăugăm în formulă schimbările hormonale și biologice firești și avem cocteilul perfect pentru crearea unor amintiri ad literam de neuitat.
Festivalul de la Mamaia oferă exact aceste repere personale și generale de care avem nevoie pentru a ne reaminti cine suntem. Identitatea noastră este formată din trecut, prezent și viitor. Rareori mi-a fost dat să văd un melanj mai fascinant de vârste în public: copii, tineri, adulți și bunici.
Pentru mine, cel mai impresionant moment a fost cel în care Corin Chiriac și Marius Țeicu au ridicat publicul în picioare. Atunci am înțeles, printr-o simplă și prețioasă metaforă vizuală, că rădăcinile puternice cresc oameni mari.
Foto: Roxana Neacșu, Dragoș Florian
