Filmul explorează relațiile umane, prietenia și căutarea fericirii în haosul cotidian, iar actorii ne dezvăluie experiența lor în realizarea acestui proiect, conexiunea lor pe ecran și modalitatea în care au dat viață unor personaje memorabile într-o comedie românească plină de umor.
Ce v-a atras cel mai mult la scenariul filmului “Încă două lozuri" și ce v-a determinat să acceptați să vă reluaţi rolul? Dragoș Bucur: E vorba în primul rând de plăcerea de a face parte dintr-o echipă bună. Să muncești (dacă se poate numi muncă) alături de prieteni este ceva deosebit, iar dacă pe lângă asta te mai și distrezi și, poate, în final mai faci și niște bani, cred că într-adevăr este o situație ideală.
Dorian Boguță: Cel mai mult la scenariul filmului Încă două lozuri m-a atras filmul Două lozuri. Și l-aș fi acceptat chiar dacă nu-l citeam, l-am așteptat timp de 6 ani de zile. Nu ăsta a fost motivul principal dar a contat. După succesul primului film era cumva firesc să ne gândim și la o continuare. Am păstrat aceeași echipă, deci urma să mergem în direcția deja cunoscută. Ca și la primul, umorul a fost cel care a atras în primul și primul rând. Este un umor de situație în care personajele principale par a fi niște neisprăviți în cel mai nostim sens al cuvantului și asta te face să ții cu ei și să le urmărești aventurile “cretine”. Mai e un lucrul, după ce a ieșit Două lozuri, eram abordat foarte des cu două întrebări: Ce culoare are mașina? și Când apare Două lozuri 2? Așa ca a fost extrem de simplu să accept acest rol.
Alexandru Papadopol: Știam personajele, cunoșteam scenaristul, ideea mi se părea excelentă și amuzantă, deci era de la sine înțeles că voi accepta să joc în film. Este una dintre cele mai bune experiențe ale mele în cinema.
Dragoș Bucur: Experiența de pregatire pentru Polițist, adjectiv m-a ajutat foarte mult, atunci alocând 3-4 luni pentru această etapă. Pentru personajul Sile am făcut o documentare serioasă, am stat într-o închisoare de maximă securitate timp de 2 luni, am lucrat într-un cazino și am studiat dependența de jocurile de noroc alături de un psiholog renumit. Evident, glumesc, Încă două lozuri este este o comedie destul de relaxată și pentru acest rol doar am pus pantofii sport roșii în picioare, mi-am dat parul cu gel și am dat frâu liber bunei dispoziții.
Dorian Boguță: În primul rând, abordarea principală a fost de ordin fizic. A trebuit să-mi las mustață și păr mai lung, ca în primul film. Am decis împreună cu regizorul că Dinel nu s-a schimbat deloc în ceea ce privește înfățișarea. E mulțumit de cum arată și nu are nevoie de schimbări. Apoi m-am mai uitat odată la Două Lozuri și am urmărit personajul meu ca felul lui de a fi, chiar dacă era interpretat de mine. Memoria emotivă și musculară și-au făcut treaba și la filmări deja eram același Dinel ca și în prima parte. Nu e nimic complicat, până la urmă. Tot eu eram ăla doar mai bătrân cu câțiva ani. Și cum am spus mai sus, autorul fiind același, s-a păstrat și umorul, și situația, și replica, deci nu a fost complicat să mă-ntorc la acel Dinel dar rămânând tot eu, că nu am unde să dispar. Actorii care insistă că intră în pielea personajului și uită de ei, se alintă, ca sa spun mai cenzurat, așa.
Alexandru Papadopol: Procesul de pregătire a fost unul clasic. Am primit textul, l-am mai ajustat la lecturi împreună cu colegii, l-am îmbunătățit, l-am învățat (ăsta este un lucru obligatoriu pentru orice rol) și am filmat. Filmările au fost intense, dar atmosfera a fost excelentă.
Continuarea AICI
