Eram cu o prietenă, într-o cafenea simpatică din București. Comandaserăm capuccino și croasante: pentru că arătau excelent, le-am pozat (amândouă) și am urcat fotografiile pe Facebook. Când ieși rar, pentru că ai multe pe cap, simți nevoia să arăți lumii!
După o jumătate de oră, ne-am verificat telefonele și ne-am trezit cu un dialog care părea desprins de pe băncile liceului:
- Tu câte like-uri ai?
- 35 de inimioare și 4 like-uri. Tu?
- Hmmm... eu am doar 21 de inimioare.
Să ne înțelegem: amândouă suntem trecute bine de 40 de ani, avem copii acasă, ai zice că ne-am maturizat. Și totuși, era evident că ne doream cât mai multe like-uri la o poză cu o cafea și-un croasant.
A fost momentul când am decis să dezactivez afișarea numărului de reacții la postările de pe Facebook. E destul de simplu: din profil, intri pe „Settings & privacy”, iar la „Preferences” găsești „Reactions preferences”, unde ai opțiunea să ascunzi totalul reacțiilor de la postările tale (dar și opțiunea să nu mai vezi nici totalul postărilor celorlalți). Odată ce am bifat ambele opțiuni și m-am întors pe profilul meu de Facebook, mi s-a părut mult mai liniște. Chiar dacă încă văd eu, personal, câte reacții primesc la o postare, ceilalți nu mai văd și nici nu mai contează câte reacții au obținut postările celorlalți.
Facebook devine mai prietenos și mai puțin competitiv
Până la urmă, mi-am făcut contul de Facebook, pe vremuri, ca să mă conectez cu prietenii, să mai arăt lumii ce mi se întâmplă, să facem schimb de păreri. Nu concurs de popularitate!
E limpede că rețelele sociale au devenit parte integrantă din viața noastră. Facebook, în special, este un loc unde interacțiunile sociale sunt măsurate adesea prin numărul de like-uri primite. Deși poate părea inofensiv, acest sistem de evaluare duce, de fapt, la o anxietate crescută și la o dependență de validarea externă.
O cercetare citată de American Psychological Association subliniază modul în care nevoia de validare externă crește sentimentului de inadecvare și riscul de depresie nu doar în cazul adolescenților, ci și în rândul adulților. Cu cât monitorizăm mai frecvent și mai abitir numărul de like-uri, cu atât devenim mai vulnerabili. Practic, le oferim celor din jur puterea de a ne spune dacă suntem în regulă sau nu, în loc să ne raportăm la noi înșine.
Iar rețelele sociale devin un fel de pat al lui Procust, în loc să rămână locuri virtuale de întâlnire și conectare.
Ce se întâmplă când nu mai măsurăm succesul în like-uri
Odată ce a dispărut presiunea numărului de like-uri, pe care ceilalți nu le mai pot vedea, deci nu mă mai pot judeca, deci nu se mai compară cu mine, m-am simțim mai relaxată și mai dispusă să mă concentrez pe conținutul postărilor mele, dar și ale celorlalți.
Când fiica de 17 a prietenei mele a observat că am ascuns numărul de reacții, a părut surprinsă: „Dar nu pare că le-ai ascuns de rușine că n-ai destule?” Și asta mi-a dat de gândit: cât de inutil complicată e și lumea lor!
Dacă noi, adulții, intrăm în competiții fără nicio miză, cum o fi pentru cei foarte tineri? La vârsta la care nivelul stimei de sine fluctuează mai ceva ca temperatura din caloriferele din București, să fii expus la toată această judecată publică constantă trebuie că e tare greu.
„Da' într-un fel e și foarte tare!”, a completat fiica prietenei mele. „Pentru că lași impresia că, de fapt, nici nu-ți pasă!”
M-am întrebat dacă doar las impresia sau dacă chiar nu-mi pasă. Și am descoperit că nu-mi prea pasă. Din cei spre 5000 de oameni care-mi sunt prieteni pe Facebook, cunosc real, probabil, cel mult 300. Iar din cei 300, sunt cel mult 30 de a căror părere chiar îmi pasă. În rest, e doar un mix de vanitate și nesiguranță.
La vârsta mea, am înțelepciunea să mă concentrez mai mult pe exprimarea de sine și mai puțin pe competiția pentru atenție.
Acea cană de capuccino cu un croasant alături, pozată într-o cafenea, duminică dimineața, nu e nici concurs de cine are cel mai frumos croasant, nici de cine obține cele mai multe like-uri. De fapt, era un simbol pentru timpul pe care reușisem să-l decupez, din goana asta nesfârșită, pentru sufletul meu. Un simbol pentru cât de important e să ne mai vedem cu prietenii față-n față. Un simbol pentru bucuria de-a fi reușit să-mi fac cadou o clipă de respiro alături de o persoană dragă mie. Și, indiferent câte like-uri ar fi primit, avea, deja, inima mea, cu totul!
Ascunderea numărului de like-uri pe Facebook poate părea un exercițiu simplu, dar efectele sale sunt profunde. Odată ce reducem anxietatea și nevoia de validare externă, transformăm modul în care interacționăm pe rețelele sociale. Așadar, de ce să nu încerci? Poate că, în loc să te concentrezi pe numere, vei descoperi frumusețea interacțiunilor autentice și bucuria de a fi tu însuți.
Foto: Freepik
