Știu că nu mă veți certa pentru că apelez la această formă desuetă de corepondență - adică să-mi încredințez gândurile mai întâi hârtiei - pentru a vă mărturisi că, în viața mea secretă, care nu mai e chiar atât de secretă de vreme ce vă scriu asta, v-am admirat poezia cu mult înainte să o citesc sau să o ascult.
Chiar prima mea amintire legată de dumneavoastră e o poezie, una erotică: în filmul „Probă de microfon” regizat de Mircea Daneliuc, coperta unui album al dumneavoastră apare într-o secvență celebră de dragoste între protagoniștii peliculei, interpretați de Mircea Daneliuc (Nelu) și Tora Vasilescu (Ani). Mai întâi zărim coperta, pe care scrie cu litere mari numele dumneavoastră și SONGS OF LOVE AND HATE.Vedem și un disc care se învârte pe un pickup. Presupunem, ca spectatori, că a dumneavoastră e muzica difuzată în surdină, ca fundal al dialogului dintre Nelu și Ani. Aceasta din urmă, în timp ce se joacă neglijent cu alt disc ce îi acoperă bustul - secvență-cult în filmul românesc - se răstește dintr-o dată la proaspătul ei conviv: „Cum, dragă, ești la Televiziune și n-ai mașină?”. Și azi, la 38 de ani de la realizarea acestui film, cred că o replică atât de prozaică, mărunt sordidă, are o încărcătură poetică deosebită.
Scumpe domnule Cohen,
enigmatica dumnevoastră operă - nu mai zic de trei concerte pe care le-ați susținut în România cu casa închisă - a inspirat mulți oameni de seamă de la noi. Mircea Cărtărescu, probabil cel mai însemnat scriitor român de azi, a și tradus din versurile dumneavoastră. În viața mea secretă, se întâmplă uneori nu doar să vă fredonez în gând cântecele, ci să-mi și recit versuri care-mi vin în cap, dimineața, în drum spre radio, unde ajung cu metroul. Cum ar fi acestea, tălmăcite de Mircea: „Atât de glorios odată, corpul meu/ doar un muzeu a devenit acum:/ o gură-mi amintește o parte din el,/ o mână altă parte,/ o umezeală, o căldură alta. Cine poseda ceva de el nefăcut?/ Nu sunt eu sursa frumuseții tale/ Cum nu sunt nici a coamelor de cai sau a cascadei./ Acesta-i ultimul meu catalog./ Respir nerespirabilul, te iubesc, te iubesc-/ și îți dau drumul pentru totdeauna”.
Dar de ce vă scriu despre versuri? Fiindcă abia ieri am citit în „The Guardian” despre volumul dumneavoastră postum, „The Flame”, apărut sub atenta și drăgăstoasa îngrijre a fiului dumneavoastră, Adam Cohen. Cartea conține poeme, note, texte și schițe inedite, din ultimii dumneavoastră ani. Am găsit în alt articol o strofă pe care îmi veți îngădui să o las netradusă. Se lasă agale seara peste o zi rece de noiembrie, în care îmi închipui că Mircea Cărtărescu și Mircea Mihăieș (autorul cărții „Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen“) au alte treburi, n-o să-i deranjez, hodoronc-tronc, să îi rog să traducă ultimele versuri ale poeziei „I Pray for Courage”. Sunt cuvinte simple, aparent ușor de transpus în altă limbă, însă și asta face neprețuită opera dumneavoastră, aparenta sa accesibilitate: „I pray for courage/ At the end/ To see death coming/ As a friend”.
Stimate poet și cântăreț al penumbrei,
când ați scris versul „And I miss you so much” din poezia pusă pe muzică „In my secret life”, ați definit exact cât de tare ne lipsiți. Fiți pe pace. V-am ascultat și vă vom asculta.
