Nu credeam că opera lui Marin Preda mai poate stârni vii contoverse în 2015 și nici că am putea asista cândva la un „sequel” al filmului lui Stere Gulea, „Moromeții – 2”. Actori, cineaști, cinefili și ziariști au început săptămâna la un spectacol-dezbatere, găzduit de Teatrul Act, având ca temă „Moromeții”, roman apărut în urmă cu 60 de ani și adaptat pentru marile ecrane, devenit între timp film de referință, 30 de ani mai târziu. M-am numărat printre spectatori și am revăzut cu plăcere „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, piesă de Cătălin Ștefănescu după scrierile lui Marin Preda și regizată de Alexandru Dabija. La sfârșitul spectacolului în care Marcel Iureș intră în pielea lui Ilie Moromete, iar George Mihăiță în cea a lui Cocoșilă, am asistat la neașteptat de tensionata dezbatere pe seama actualității „Moromeților” – interesant, regizorul Stere Gulea a și scris scenariul pentru „Moromeții – 2”, e de urmărit dacă se face, cu ce distribuție și cu ce bani etc.).
Probabil că dezbaterea n-ar fi fost atât de palpitantă dacă Victor Rebengiuc – alături de care au mai luat loc directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, regizorul Stere Gulea, actorii Luminița Gheorghiu, Marcel Iureș, George Mihăiță și realizatorul TV și publicistul Cătălin Ștefănescu – n-ar fi mărturisit că nu i-a plăcut piesa la care tocmai asistaserăm. Din acest punct, s-a dezbătut mult și bine oportunitatea unei alte ecranizări, dacă ar trebui folosită vechea echipă, dacă regizorul și protagonistul ar vedea pe altcineva să le preia „greaua moștenire” – mărturisesc că asta am întrebat chiar eu, și mi s-a răspuns fără ezitare: nici Stere Gulea n-ar vedea alt regizor demn de această cinste, nici Victor Rebengiuc vreun actor din noile generații care să fie un Ilie Moromete atât de convingător. Pentru că a fost o seară mai mult decât plăcută (dezbaterea s-a transformat într-o cordială șuetă cu amintiri de pe la filmări), voi omite propriile mele concluzii despre cele discutate.
Secvența 2. Interior, Qreator, dimineață, 12 noiembrie 2018
Sunt invitat să urmăresc în avanpremieră „Moromeții 2”, filmul lui Stere Gulea care intră în cinematografe pe 16 noiembrie 2018. După film, o parte a echipei realizatoare intră în sală pentru a discuta cu jurnaliștii (cred că erau și influenceri în sală). Pentru producătorul Tudor Giurgiu și pentru tinerii actori Vlad Logigan și Anca Androne am și niște curiozități legate de proaspăta vizionare, mi le vor satisface en gros și en detail, mă bucur că am putut dialoga.
Și acum despre „Moromeții 2”, cu menținea că i-am promis soției că nu fac spoilere. Întâi de toate, e magic că s-a făcut, atât de simplu. Apoi, e la fel de magic că stârnește un interes atât de mare - cred că a strâns doar la avanpremiere public cât abia reușesc alte producții autohtone după ce au rulat deja în cinematografe.
„Moromeții 2”, urmează o apreciere destinată generației Instagram, e un tulburător film istoric bazat pe adaptarea liberă a scrierilor lui Marin Preda. Un autor care, pe vremuri, era studiat cu de-a sila în școală și despre care Nicolae Manolescu, cel mai influent critic literar, observa, pare-mi-se, mai an: „Preda rămâne un romancier inconturnabil. Prețul plătit realismului-socialist nu e de ignorat, dar valoarea câtorva din romanele lui, îndeosebi a Moromeților, îl spală de multe păcate. Realismul acestora e solid, tipologia, originală. Puțini au zugrăvit mai viu clasa țărănească pe cale de dispariție din deceniile de comunism”.
Dacă ați ajuns cu lectura până la acest paragraf, vă ghicesc nerăbdarea: bine, bine, dar despre film când ai de gând să spui ceva?
Chiar acum: vedeți-l. E un film mare, aspru, apăsător, despre noi. Imaginile - din mediul rural, dar și din cel urban - sunt de o frumusețe ce nu se poate povesti, muzica lui Vasile Șirli vă va urmări, secvențele de dragoste incipientă vă vor seduce, iar distribuția stelară vă va cuceri - o notă specială pentru puștiul-revelație, Iosif Paștina. Cândva, vă veți lăuda că i-ați văzut debutul.
