Era o atmosferă intimă, în pofida publicului numeros sosit la premieră, și, brusc, am simțit că urma un moment de magie, dar nu genul celei în care iese un iepure din joben. Așa că am luat-o pe Carmen de mână și l-am ascultat înfiorați, cu toții, public și actori, pe marele regizor. „Muzica e arta supremă”, a sunat sentința lui Șerban. Apoi a detaliat: „Muzica este atât de ușor s-o-nțelegi, dar, în același timp, nu poți s-o explici. De ce? Pentru că introduce toate emoțiile prin care trecem, dar fără să fie ancorate într-o realitate anume. Nietszche spunea că ascultăm muzica nu doar cu urechile, ci și cu mușchii. Atunci când te uiți la mușchii feței acestor actori și la întreaga poziție a trupului, vezi că muzica e gravată în ei, iar noi vom simți cu mușchii vibrația muzicii”.
În spectacolul „Caro(u)sel”, fără doar și poate cel mai bun musical și al actualei stagiuni, muzica îi aparține lui Raul Kusak. Acesta a colaborat cu Andrei Șerban și la „Omul cel bun din Seciuan”, altă montare în care actorii își descoperă muzicalitatea sub oblăduirea lui Andrei Șerban. În „Caro(u)sel”, acompaniamentul muzical, compus și interpretat de Raul Kusak, are inefabilul irepetabilului. Am avut șansa să mă așez chiar lângă acest mare interpret și compozitor și am savurat fiecare frază muzicală iscată de clapele orgii și armonicii sale.
Remarcam atunci că musicalul „Car(o)usel”, pus în scenă la Teatrul Bulandra de Andrei Șerban după piesa „Liliom” a lui Ferenc Molnar și filmul omonim al lui Fritz Lang, confiscă stagiunea. Îi suie pe spectatori pe o punte (replica uneia construită de Liviu Ciulei la debutul lui Andrei Șerban în acest teatru), îi plimbă prin bâlciul din foaier, îi îndeamnă să-și facă selfie-uri cu actorii reprezentației și cu cei din distribuția alternativă. Publicul se va îndrepta spre casă fredonând „That’s Amore”, așa cum contemporanii dramaturgului maghiar Molnar plecau de la vodeviluri conduși de șlagărele epocii. Pentru cei care au venit numai pentru deconectare, musicalul e cea mai bună opțiune de divertisment existentă pe piață în acest moment – un regal în care actorii își pun în valoare atât vocile și urechea muzicală, cât și șlefuitul tezaur comic și dramatic. Scena însăși devine un carusel, precum și obrajii actorilor, pe care putem vedea alternativ și zâmbetul, și lacrima trimițând cu gândul la măștile simbolizând teatrul.
Remarc acum că marțea și miercurea viitoare, pe 27 și pe 28 noiembrie, „Caro(u)sel”-ul lui Șerban se vede din nou la Bulandra. Suiți-vă în acest carusel și nu vă sfiiți să vă pierdeți capul. E o amețeală deosebit de plăcută.
