Mă îndrept, alături de alți 10 occidentali, către locul unde va avea loc un festival budist, cu paradă și care alegorice, cu binecuvântări și ofrande. Îmi pregătesc temeinic aparatul foto, cardurile, sigur, va fi o oportunitate extraordinară să documentez un festival, într-o zonă care încă nu s-a izbit nici de binecuvântările, nici de inconvenientele turismului de masă. Mașinile ne lasă în capătul unei coloane uriașe de oameni îmbrăcați superb, în costume tradiționale. O bunicuță perfect aranjată se îndreaptă spre mine și mă îmbracă cu dexteritate într-o fustă lungă, brodată, îmi fixează o eșarfă peste cămașă. Părul meu, vai, arată în continuare deplorabil, iar ea nu reușește să-i găsească o formă demnă. Aflu că voi participa în paradă, alături de ei, așa că încerc să-mi fac de treabă cu fotografiatul cât încă se poate. O, dar nu, azi nu gazdele sunt atracția, ci oaspeții.
Mâini tandre mă împing în mulțime pentru a mă așeza în diverse grupuri și grupulețe dornice să își facă poze cu arătările albe care au ajuns la ei în oraș. Primesc indicații să zâmbesc. Cum fac doi pași, un mobil mi se ițește în față și sunt fotografiată: cu selfie și fără selfie. Tinere cuceritoare doresc să mă imortalizeze lângă ele și puștimea de școală generală mă trage pe jos, să ne facem o poză cool de Instagram.
Sunt specială, sunt atât de specială încât oamenii simt nevoia să îmi facă o poză.
Printre picături, în timp ce-mi exercit munca de model, învăț pasul de dans în care urmează să mergem la paradă. Când pornim, noi, străinii, ne facem de râs, dar nimeni nu râde de noi, din fericire, poate doar vreo bunicuță severă ne mai aruncă câte o privire de foc în timp ce ne mișcăm complet pe lângă muzică și pe lângă șirurile perfect ordonate. De la tribuna oficială, primarul citește în engleză un text emoționant, despre prima vizită a 11 jurnaliști străini în orașul Roi Et, care va deschide calea altor vizite, la fel de glorioase. Oamenii ne aplaudă și ne salută.
Pe la amiază, încerc să mă desprind de mulțime, încet, încet, cu egoul gâdilat și fața încremenită în zâmbetul meu, ăla bun, de poză.
În Roi Et e frumos și noi suntem exotici. Și ei la fel. Ar fi păcat să nu îi întâlniți, ar fi păcat să nu vă întâlnească.
