Templele au început în ultimii ani să primească turiști, sub niște condiții mai stricte decât hotelurile sau chiar hanurile tradiționale, ryokan. În camere simple, cu saltele futon și perne umplute cu paie de secară și orez, poți contempla frumusețea simplă, dar îndelung muncită a micilor grădini spre care se deschid ușile culisante, pictate, ale camerelor. Călugării n-au nimic din ascetismul așteptat: majoritatea sunt niște flăcăi înalți și bine făcuți, care par să trăiască într-o veselie continuă.
Cei care vin aici trebuie să păstreze liniștea, chiar atunci când beau un pahar de sake cald după cină. Mesele sunt strict vegetariene, cu nenumărate feluri de tofu, servite într-o sală specială, pe măsuțe în fața cărora trebuie să stai în genunchi sau pe un scăunel special, foarte jos. Punctualitatea e importantă, întârziații rămân fără mâncare.
Băile din temple sunt, de obicei, tradiționale, ceea ce înseamnă că trebuie să respecți ritualul pe care îl fac japonezii la îmbăiere. Hainele sunt lăsate într-o cameră de la intrarea în sala de baie propriu-zisă, de unde se pot lua prosoape pentru spălat și cosmetice. Apoi, în baia comună (separată pe sexe) ai la dispoziție dușuri, scaune și ustensile de turnat apa pe corp. În această etapă, le ești dator celorlalți să te speli temeinic, astfel încât să nu rămână nicio impuritate pe tine. Urmează îmbăierea propriu-zisă, într-un bazin de lemn, cu apă termală. Virtuțile ei fizice sunt lăudate îndelung, dar funcția cea mai importantă a băii, pentru japonezi, e socializarea, pentru că bazinele cu apă fierbinte sunt probabil singurul loc în care oamenii vorbesc sincer unii cu alții, despre familie și relații, subiecte altfel greu de abordat în alte circumstanțe.
Templele sunt funcționale, așa că dimineața, la ora 6, toată lumea poate participa la slujbă, un ritual cu sunete profunde, obținute inclusiv cu instrumente străvechi. Foitul, fotografiatul și întârziatul sunt strict interzise și pot duce la evacuarea celor care încalcă regulile.
Serile sunt petrecute, de obicei, în lungi plimbări prin pădurea seculară de la marginea satului, în care și-a făcut loc, un cimitir uriaș, cu forme fanteziste de piatră și felinare răzlețe printre morminte.
Dacă vreți o liniște copleșitoare, și-un întuneric fermecător, poate merită să mergeți până la capătul lumii să le trăiți.
