Despre ce (mai) este Crăciunul?

A început cu mărturiile din textele sfinte cu privire la miracolul nașterii lui Isus în data de 25 decembrie - solstițiul de iarnă în calendarul Roman, la 9 luni distanță de echinocțiul de primăvară, data aproximativă a imaculatei concepții.

Copilul Isus se naște, nu întâmplător, în cea mai scurtă zi a anului,  căci după acea zi, spun scripturile, lumina și binele aveau să crească în lume.

A fost sărbătorit pentru prima dată în Roma anului 336 și pus la loc de cinste pe harta sărbătorilor în anul 800 de către Carol cel Mare, proclamat rege într-o zi de 25 decembrie.

Interzis în secolul al XVII datorită fărădelegilor comise urmare a dezmățului bahic, este restaurat ca sărbătoare legală în anul 1660. Își recapătă strălucirea abia în secolul al XIX lea odată cu decizia Bisericii Anglicane de a asocia Festivalului Crăciunului caritatea față de cei mai puțin iubiți de soartă. Charles Dickens, numit în 1824 de către Sunday Telegraph “Omul care a inventat Crăciunul”, contribuie la încetățenirea valorilor familiei, conectării, generozității, compasiunii și reconcilierii sociale ca priorități ale acestei perioade din an, prin deja faimosul său „Colind de Crăciun”. Lui îi datorăm de altfel multe dintre tradițiile încă asociate Crăciunului în zilele noastre: întrunirile familiale extinse, mâncăruri și băuturi specifice, cântece și dansuri tradiționale precum și comportamentele de generozitate între semeni. Faimosul „Crăciun fericit/ Merry Christmas!” este de asemenea o urare folosită pentru prima dată în minunata sa povestire.

Secolul XIX aduce cu sine prima zi liberă de Crăciun, o dată cu închiderea băncilor în data de 25 decembrie. Același secol impune și tradiția împodobirii bradului de Crăciun, Regina Victoria și Prințul Albert vorbind adesea despre „încântarea de a agăța în brad luminițe, ornamente și cadouri”. Fotografia familiei regale publicate la momentul respectiv în „Illustrated London News” a dus tradiția peste ocean, și ulterior, încet, încet, în nenumărate colțuri ale globului.

Clement Clarke Moore și a sa poezie „Twas the Night Before Christmas” au popularizat începând cu anul 1822 tradiția oferirii de daruri și a inaugurat sezonul cumpărăturilor de Crăciun al cărui impact economic a fost intuit încă de atunci. Astfel a început conflictul cultural al sărbătorii rămase suspendată între semnificația sa spirituală și consumerismul care i-a corupt valorile profunde. Un personaj popular al scriitoarei Harriet Beecher Stowe se plânge pentru prima dată în romanul „The First Christmas in New England” publicat în 1850, că „Spiritul Crăciunului s-a pierdut în vria cumpărăturilor”. 

Tot istoria ne lasă în dar culorile Crăciunului – roșu (sângele lui Isus), verde (viața), auriu (de la aurul dăruit de Magi micului Isus), iar sub Influența lui Francis de Assisi se naște tradiția cântecelor dedicate sărbătorii – colindele.

Să nu-l uităm pe Moș Crăciun, un personaj magic cu origini îndelung disputate, și cu o  imagine standardizată - rotofeiul simpatic și bărbos, în costum roșu de catifea, începând cu anii 1920. O dată cu Moș Crăciun, copiii devin la nivel mondial personajul colectiv principal și beneficiarii magiei nopții de Ajun – noaptea cea mai lungă din an, în care Moșul își face timp și vizitează fiecare casă lăsând bucurie frumos împachetată sub bradul luminat și împodobit.

Impactul economic al „magiei darurilor” nu este deloc de neglijat. Crăciunul este astăzi vârf de consum în multe economii la nivel global, cu sezoane dedicate de cumpărături ce încep adesea înainte de jumătatea lunii noiembrie. 

La capătul acestui scurt și departe de a fi complet periplu istoric, vă propun un adevăr cu susținere științifică și spirituală deopotrivă: „Dacă vrei să fii fericit, ajută-i pe alții! Dacă vrei ca alții să fie fericiți, ajută-i pe alții”. Alegeți oricare dintre cele două alternative. Acum, de Crăciun, după Crăciun, într-o zi de joi, într-o zi de marți, într-o zi cu soare, într-una cu nori, în momente de bucurie sau de tristețe. până când ajungem să avem un strop de Crăciun în fiecare zi.  

Sunt adeseori invidioasă pe generozitatea ludică a limbii engleze, care pare să rezume atât de sugestiv Crăciunul contemporan între ceea ce par să fie coordonatele sale esențiale: „giving” și „gifting”, „a dărui” și „a cadorisi”. Deși „a cadorisi” ne consumă energia zilele acestea, „a dărui” pare să fie cartea câștigătoare. Iubire, suport, ajutor, timp, afecțiune, atenție, încredere, șansă.

Crăciun fericit!