În weekend-ul 31 mai- 2 iunie, Stadionul Dan Păltinișanu s-a umplut de oameni îmbrăcați colorat și puși pe petrecere. Hai să le luăm pe rând și să îți spun cum am văzut eu Diskoteka Festival.
Vreau să știi de la început că nici nu eram născută când multe dintre piesele care s-au auzit la festival erau hit-uri. Asta nu înseamnă că nu le știu sau că nu m-am pus în temă.
Pentru că sunt optimistă, încep cu ce mi-a plăcut.
A fost atmosferă cum nu mă așteptam nici în zece vieți să fie! Nu m-am dus cu pretenția să mă distrez, ci să fie măcar ok, dar, oameni buni, este posibil să merg şi la anul. Oamenii s-au simțit extrem de bine, s-a dansat și s-a zâmbit peste tot. A fost un festival cu oameni fericiţi care și-au văzut pentru prima dată idolii live, care nu au mers doar ca să facă fotografii, ci ca să își amintească de tinereţe.
Dintre artiști, m-a cucerit Boney M! A fost așa o frumusețe copilărească și pură în momentul lor. S-a făcut trenulețul și toată lumea a dansat cu toată lumea, ca la o mare petrecere cu copii (mai ales ca era 1 iunie). Pe lângă asta, mi-am dat seama că eu când o să trec de 60 de ani, ca Liz Mitchell vreau să arăt!
Titlul pentru cel mai bine bun show i l-aș da lui Thomas Anders. Omul știe să fie entertainer prin muzică, fără glume inutile. A fost unul dintre puținele momente cu band în spate, iar publicul a simțit energia muzicii live și s-a distrat alături de el.
Cei de la Snap! au fost cireașa de pe tort. Nu aveau cum să fie altfel dacă au venit și au cântat pe Dan Păltinișanu "Poli, luptă pentru noi". Mai are rost să mai spun că la Rhythm Is a Dancer, stadionul a luat-o efectiv razna?
Mi-a mai plăcut tare cum a arătat scena principală și faptul că puteai să dansezi liniștit, aveai loc și să te plimbi, dar părerile sunt împărțite pentru că asta a implicat mai puține opțiuni de mâncare sau activități.
Mi-am făcut treaba complet și m-am uitat și la ce nu a fost în regulă.
Au fost ceva probleme cu organizarea. De exemplu, nu s-a văzut și auzit bine din zona VIP; în special în prima zi, era cam haos, cei de la intrare nu știau cum sunt zonele împărțite; prezentatorii au avut momente ușor stângace. S-au străduit și au mai remediat ce s-a putut pe parcursul festivalului. Unii oameni s-au plâns că au fost cozi la punctele din care îți luai monede pentru festival. În unele cazuri, au avut dreptate, dar am văzut de multe ori puncte foarte aglomerate și imediat lângă, puncte care erau efectiv pustii. La capitolul acesta, mi s-a părut o greșeală că monedele au fost valabile doar o zi. Mi se pare că i-au obligat pe oameni să facă mai multe drumuri la punctele de schimb și chiar au cauzat neplăceri pentru cei care nu au știut și au rămas cu bani schimbați din zilele precedente.
De departe cel mai mare minus vine din cauză că au lipsit No Mercy și CC Catch! Au fost oameni care au cumpărat bilete exclusiv pentru unul dintre ei. Înțeleg că poate au vrut să evite reacţile miilor de oameni, dar cred că ar fi fost cinstit ca organizatorii să anunțe pe scenă că cei doi nu mai vin. Dacă CC Catch a spus pe pagina sa de Facbook că are o problemă de sănătate, de No Mercy nu știe nimeni nimic (și da, am întrebat pe la oamenii cu ecusoane de organizatori de pe la festival).
Ediția de anul viitor a fost anunțată deja și acum, când trag linie, spun încă o dată că probabil mai merg și la anul. Cred că problemele de organizare le vor mai rezolva. În plus, artiștii și publicul au fost prea faini ca să îi ratez. Ne vedem în 2020, Diskoteka!
