Alexandra Măceşanu în vârstă de 15 ani a murit după ce a sunat de trei ori la 112, însă a fost localizată cu întârziere, iar poliţiştii au avut nevoie de 19 ore pentru a intra în locuinţa unde fusese sechestrată.
Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a vorbit despre Alexandra la Constanţa, pe scena ONE! Festival, cel mai mare festival al muzicii româneşti. Trupa a cântat în memoria ei piesa “De la capăt”.
Alături de el, numeroşi artişti au reacţionat faţa de acest caz tulburător, Alin Dincă, liderul formaţiei Trooper şi realizator la Rock FM, Tudor Chirilă sau Florin Călinescu fiind doar câţiva dintre ei.
Iată mesajele acestora:
Călin Goia
“Să ştiţi că suntem obligaţi să devenim un pic mai serioşi pentru că şi noi suntem cu pata pe cineva vinovat direct sau vinovat indirect, mai ales în postura noastră de părinţi.
Piesa următoare este o piesă despre copii şi, în seara aceasta, vrem să o cântăm în mod special în memoria Alexandrei de 15 ani, care nu mai departe de ieri dimineaţă şi-a pierdut viaţa aşteptând ca autorităţile statului în care avea mare încredere să intervină.
Ştiţi foarte bine că a durat 19 ore şi că a fost prea târziu. Acelaşi stat care printr-o educaţie mai performantă putea să împiedice deplasarea ei în timpul vacanţei ca să facă meditaţii. Acelaşi stat care putea să îi ofere un transport public normal de la sat la oraş, fără a fi evoită să facă autostopul. Şi, în principal, aceaşi stat care nu a fost în sare să intervină în timp util pentru salvarea ei.
La piesa aceasta, care se numeşte "De la capăt", aş vrea să aprindem o lumină de care ea are nevoie şi de care avem şi noi nevoie pentru că noi trebuie să reconstruim ceea ce am greşit. Cred că TOŢI am greşit faţa de ea. Pentru că TOŢI avem o vină pentru că s-a ajuns în situaţia asta. Pentru că ori am fost nepăsători, ori am ales pe cine nu trebuie, ori nu ne-am dus la vot şi acum am ajuns în situaţia în care o plângem pe Alexandra şi nu numai pe ea. Şi în situaţia în care trebuie să dăm un reset şi să o luăm de la capăt.
“Să ştiţi că aceste lumini pe care le-aţi aprins dovedesc că încă mai aveţi speranţă. De asta avem nevoie. Schimbarea începe de la fiecare dintre noi. Trebuie mai multă empatie, trebuie să fim mai atenţi şi la cel de lângă noi. Când aruncăm un chiştoc de ţigară pe geam să ne gândim şi la cei de lângă noi. Când lăsăm maşina pe avarii şi blocăm o bandă să ne gândim şi la cei de lângă noi. Şi multe alte exemple. Schimbarea începe de la noi, de la fiecare dintre noi. Trebuie să fim cu mai multă dragoste faţa de cel de lângă noi. Nu mă pot abţine. Vreau să mai zic doar atât: "Ruşine poliţiei române! Ruşine instituţiilor statului care ne-au adus în situaţia asta!”
Alin Dincă
"Trec orele şi eu nu pot să mă liniştesc. Nu dorm, nu fac treabă, nu fac nimic. Nu pot să-mi scot din cap faptul că un copil a cerut ajutorul statului şi a primit umilinţă şi moarte. Prin ce clipe a trecut copilul ăsta curajos... nu pot să ştiu. Am văzut filme, am auzit discuţii, însă nu avem noi cum să ştim ce simţi când un criminal este în faţa ta şi eşti conştient că ai să mori în chinuri. Copilul ăsta curajos a dat trei telefoane la 112. Nu a sunat la mama, nu a sunat la tata, nici la prieteni sau rude. A sunat la băieţii ăia care au sisteme de zeci de milioane. Şeful poliţiei Caracal este un analfabet funcţional care nu a reuşit să treacă examenul pentru funcţia pe care o are. Dar in România contează relaţiile. Atât. Statul ăsta nu dă doi bani pe sclavi“.
Alin Dincă a amintit în continare de tragedia de la Colectiv: „Nu uitaţi un cuvânt: PROCUROR. Să nu îl uitaţi. O să ne lovim des de el în perioada următoare. Oare procurorii fac puşcărie? Acum e momentul. Mă întreb câţi politicieni vor încerca să urce pe «valul» ăsta de sânge. Cred că mulţi. Aşa cum au făcut şi în cazul Colectiv. Oare acum se va schimba ceva? Nu mă interesează câteva demisii. Apă de ploaie. Vreau să văd pedepse reale. Reale. Reale. Reale. Reale! Vreau să văd vinovaţi plătind! Vreau să văd un procuror încătuşat! Mor oameni pentru că statul ăsta nu dă doi bani pe sclavi. Au murit în Colectiv, au murit în maternităţi, au murit în WC-ul din curtea şcolii, au murit pe drumurile mizerabile ale României, au murit de frig în casă, au murit... Au murit şi nu se mai întorc. Nici acum, nici după şase dimineaţa... procurorule“, a scris Alin Dincă.
„Poliţiştii făceau mişto de mama primei fete dispărute. Iar mai apoi de tatăl Alexandrei. Că fetele au fugit cu baieţii. Jegoşilor! Misoginilor! Sper să vă duceţi dracului. Păzitori de case ce sunteţi! Nu pot să mă gândesc la altceva... Uite asta a văzut Alexandra. Fix faţa asta! Este ultima faţă văzută înainte de moarte“, a încheiat liderul Trooper.
Carmen Tănase
„Deci,o fetiţă sună la 112 de trei ori şi spune că e răpită. STS, cu mare buget, nu reuşeşte să o localizeze, încurcă şi poliţia dând trei adrese greşite. Poliţia găseşte adresa, dar nu intră în forţă, pentru că nu are mandat de la procuror şi o freacă pe la poartă până la şase dimineaţa, ca să nu încalce procedurile, băga-mi-aş picioarele în ele de proceduri. Timp în care fetiţa este măcelarită dincolo de poartă“, a scris Carmen Tănase pe Facebook.
Tudor Chirilă
„Este greu să postezi obiectiv despre ce s-a întâmplat la Caracal. Toţi cei cu care am vorbit sunt indignaţi şi sufocaţi de sentimentul neputinţei. România a ajuns la un nivel pentru care trebuie inventat vocabular nou. Un vocabular şocant care să ne trezească. Incompetenţă, prostie, nepăsare, absurditate, rea voinţă, şmecherie, hoţie, hoţi, infractori, grup infracţional organizat, mafie politică, lipsă de empatie, politruci, nesimţire, neruşinare sunt cuvinte care şi-au pierdut forţa. Ultrafolosite, ele s-au tocit de sens. Am ajuns să vorbim despre absurd ca despre o plată a unei facturi. Nu mai avem capacitatea de a ne indigna. Nu ne mai indignăm în legătură cu nimic, la niciun fel de eveniment tragic care vorbeşte (a câta oară??) despre situaţia incredibilă în care a ajuns ţara noastră. Suntem lipsiţi de speranţa că putem să resetăm mentalitatea unui popor anesteziat definitiv, programat să nu vadă decât orizontul îngust individual în care ne zbatem ca nişte mormoloci căutând supravieţuirea. Este ceva iremediabil defect în felul în care acţionăm şi reacţionăm la evenimente tragice. Ce s-a întâmplat la Caracal este profund legat de ce s-a întâmplat la Colectiv sau în cazul Sorinei sau în miile de cazuri în care dramele individuale au loc cu concursul larg al unor autorităţi incompetente şi dezumanizate“…
O familie este în doliu şi şi-a pierdut copilul de 15 ani. Copilul de 15 ani ar fi putut fi salvat. Oare reuşim cu adevărat să ne închipuim pentru o secundă ce trăiesc acei părinţi? Avem puterea să ne imaginăm pentru o secundă cum un perete imens de beton negru s-a prăbuşit asurzitor la un centimetru de ochii acestor oameni? Vedem cu ochii minţii cum ei nu mai întrevăd nicio speranţă? Nu, nu putem face asta.”
