Care este primul lucru pe care îl faci dimineaţa?
Încerc să mă ancorez în realitatea vieţii mele şi să simt podeaua sub picioarele mele. În ultimii 2-3 ani este primul lucru pe care îl fac în momentul în care mă ridic din pat. Să simt acea stabilitate de care am nevoie pentru a face faţă provocărilor vieţii.
Care este relaţia cu telefonul?
Din păcate, stă în dormitor. Mă mai sună pacienţii. Cu cel puţin 10-15 minute înainte de a adormi nu mă mai ating de el.
Ce te energizează?
Un dialog aparte, acea conectare sufletească între doi oameni. Mă bucură foarte tare şi acele momente în care oamenii văd sensul muncii mele, aceasta dorinţă de a promova relaţiile sănătoase în România.
Ai un secret pentru o viaţă mai bună?
Da. Şi secretul meu pentru o viaţă mai bună este să arunc mai multe priviri în interior decât în exterior. Să petrec suficient timp şi în universul meu interior pentru a vedea ce se întâmplă acolo.
Când ai 15 minute libere ce faci cu ele?
Sun pe cineva drag.
Cu email-urile cum stai?
Le verific zilnic.
Ai fost vreodată complet epuizat?
Da. E foarte marea provocarea de a spune “nu”, de a nu mă implica în toate proiectele în care mi se oferă ocazia. Văd cel mai bine nivelul de epuizare când intru în vacanţă.
Ai eşuat vreodată?
De multe ori. Un moment de mare eşec în viaţa mea a fost când am terminat liceul şi am dat admitere la Facultatea de Istorie şi am intrat la plată. Părinţii mei mi-au spus că nu au bani să îmi plătească facultatea şi să locuiesc la Cluj. Am avut impresia că tot viitorul meu s-a năruit, pentru că îmi doream foarte tare să devin profesor de istorie. Am avut de 6-8 luni pentru a înţelege că viaţa merge înainte. Adulţii din jurul meu nu au ştiut să gestioneze un astfel de moment. Tânărul Gaspar ar fi avut nevoie să fie luat în braţe, să i se spună că totul e ok.
Spune-ne un citat care te motivează
Citatul meu preferat este al lui Churchill: “Eşecul nu e final, succesul nu e total, tot ceea ce contează este curajul de a merge mai departe”.
Care este cartea ta preferată?
Relaţia mea cu cărţile a pornit foarte greu în viată, nu mi-a plăcut deloc să citesc în copilărie, iar acum am o relaţie foarte intimă cu cărţile. Sunt multe, însă o carte care mi-a schimbat puţin perspectiva asupra vieţii este “Alchimistul” a lui Paulo Cohelo. A reuşit să surprindă în cuvinte foarte simple nişte adevăruri pe care le trăim cu toţii.
