Șarmant prin excelență, e un entertainer care animă și controlează masele cu șiretenia unui politician și ușurința unui rege. Muzica l-a salvat de mai multe ori în viață, dar a continuat să rămână un rebel și să se comporte ca atare. Numele lui e David Gahan (și se pronunță Gaan – nu Gahan, Gheiăn sau Ghehăn și în niciun caz Greiăm).
Copil fiind, Dave își impresiona familia la masa duminicală cu mișcări de dans à la Mick Jagger, Gary Glitter sau Elvis. Împărțea un dormitor cu cei doi frați și adormea ascultând punk. S-a visat superstar, dar s-a apucat de rele de mic: la 12 ani fură barbiturice din dulapul mamei, iar câțiva ani mai târziu descoperă amfetaminele. La 16 ani se lasă de școală, iar la 17 bifează și heroina pe lista drogurilor încercate. În câteva luni, schimbă vreo douăzeci de slujbe pentru că angajatorilor nu-i plăceau fițele lui. Își face veacul prin cluburile londoneze de punk, arată și se poartă ca un rebel adevărat, din acea specie care popula închisorile britanice la sfârșitul anilor ’70. Câteva luni mai târziu însă, viața i s-a schimbat. Pe când făcea pe David Bowie și cânta Heroes cu niște prieteni la subsolul unei școli din Basildon, a atras atenția adolescenților Vince Clarke, Andrew Fletcher și Martin Gore, care deja formau trupa Composition of Sound. Pe lângă mișcările naturale și talentul de solist vocal, Gahan s-a lăudat și că știe patroni de localuri în care se cântă prin localitățile din jurul Londrei și chiar și din marele oraș. A mințit, dar ce mai contează? Cei trei i-au propus să li se alăture, iar așa s-a născut Depeche Mode. Ideea a fost a lui Gahan, care a propus schimbarea de nume după o revistă franțuzească de modă.
