Artistul cântă vineri, 13 august, în seara Magic Sunsets şi acum ne-a răspuns la câteva întrebări despre prima fugă la mare, cea mai frumoasă vară, provocările ultimului an şi am aflat ce sfat şi-ar da dacă ar avea 20 de ani.
Ce piesă îți aduce aminte de prima ta fugă la mare?
Nu-mi amintesc de vreun cântec în mod special, dar îi tin minte, aveam vreo 10-12 ani, pe Dida Dragan şi pe Mircea Baniciu, care cântau la terasa hotelului Bucureşti din Mamaia, actualmente Yaki şi îmi răsună în urechi „Andri Popa”.
Cum ai descrie în trei cuvinte ultimul an?
Nesiguranţă, speranţă, familie.
Care a fost cea mai frumoasă vară din viața ta?
Nu am genul ăsta de catalogări, cu „cea mai frumoasă”, dar îmi amintesc cu drag şi plăcere de vara anului în care am intrat la facultate. Prima mea vacanţă de student, în 1985.
Ce sfat ți-ai fi dat ție la 20 de ani?
Exact ce le spun oamenilor la finalul concertelor noastre: să traiti liber în suflet şi în gândire, să traiti cum vreţi şi cu cine vreţi!
Dacă viața ta ar fi un film, care ar fi soundtrack-ul?
“Ăsta-s eu!”.
Bere cu prietenii sau un film cu familia?
O combinaţie ar fi cea mai bună soluţie.
Persoana care ți-a marcat cariera...?
Sunt mai multe: tatăl meu, actorul Petrică Gheorghiu şi profesorul meu de la Institutul de Teatru, Ion Cojar.
Pentru ce activitate încerci să îți faci mereu timp?
Pentru a petrece timp cu cei 3 copii ai mei.
În ce destinație te-ai teleporta acum: o plajă exotică, o terasă italiană sau un sat de munte românesc?
Sună tentant toate trei propunerile. Dacă tot vorbim de teleportare, mergem mai întâi pe o plajă exotică, bem un cocktail, ne teleportăm pe terasa italiană să bem un ristretto şi apoi cu oile la munte, cu o slăninuţă, cu o bucată de ceapă şi un țoi de pălincă.
Spotify sau vinil?
Şi una si alta. Dar inima trage spre vinil.
Ce faci de fiecare dată când vii la Constanța?
În general vin cu treabă. Ma duc la probe de sunet pentru concerte sau repetiţii pentru spectacolele de teatru. Iar în puţinele dăţi când am timp, îmi place să mă plimb pe faleză.
