Este cea de-a 5-a zi de la declanşarea atacurilor de către Vladimir Putin asupra Ucrainei, iar armata ucraineană rezistă. Zeci de mii de oameni au părăsit Ucraina, în special femei şi copii, care au ajuns în România, Republica Moldova, Polonia sau Italia.
Mesajul Ludmilei Uliţkaia, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane. Este autoarea romanelor: Imago / Cortul verde, Scara lui Iakov, A fost doar ciumă
„Azi, 24 februarie 2022, a început războiul. Credeam că generaţia mea, venită pe lume în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, are noroc şi că-i va fi dat să trăiască fără război până la moartea, făgăduită de Biserică în pace, fără durere, întristare şi suspin.
Dar nu. Se dovedeşte că nu-i aşa. Şi nu se ştie ce va urma după evenimentele dramatice petrecute în această primă zi.
Nebunia unui singur om şi a complicilor săi cârmuieşte soarta ţării. Deocamdată nu putem decât să presupunem ce se va scrie în manualele de istorie peste cincizeci de ani. Durere, frică, ruşine – asta simţim acum.
Durere – fiindcă războiul atinge tot ce-i viu – iarba şi copacii, animalele şi puii lor, oamenii şi copiii lor.
Frică – fiindcă există, biologic vorbind, instinctul de conservare a propriei vieţi şi a vieţii urmaşilor.
Ruşine – fiindcă e cât se poate de evidentă responsabilitatea conducerii ţării noastre pentru situaţia creată, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga omenire.
Şi noi suntem părtaşi la ce se întâmplă azi, noi toţi, contemporani cu aceste evenimente dramatice, fiindcă n-am fost în stare să le anticipăm şi să le oprim. Trebuie oprit imediat războiul abia dezlănţuit şi trebuie creată o opoziţie puternică împotriva propagandei mincinoase care se revarsă asupra noastră prin toate canalele mass-media.“
Humanitas a primit, prin intermediul agenției internaționale de drepturi de autor care o reprezintă, un mesaj din partea scriitoarei Guzel Iahina, scris și trimis de autoare în data de 25 februarie a.c.
Guzel Iahina este autoarea romanelor “Zuleiha deschide ochii”, considerat marea revelație a literaturii ruse din 2015 şi “Copiii de pe Volga”, un roman cutremurător, care se bucură deja de faimă. “Zuleiha deschide ochii” este o carte inspirată din relatările bunicii scriitoarei, o învățătoare tătară care a petrecut șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia.
Cel mai recent roman semnat de Guzel Iahina, “Trenul spre Samarkand”, apărut în 2021, se inspiră, ca și “Zuleiha deschide ochii”, din istoria familiei sale – bunicul patern al scriitoarei a făcut parte dintr-un eșalon de copii trimiși în Turkestan, în 1922.
Iată mesajul scriitoarei:
„Scriu acest text pentru prietenii mei, editori, traducători și cititori din alte țări. Mi-e greu să scriu – pentru asta e nevoie de claritate în gândire și trăiri calme, iar emoțiile mele sunt acum o vâlvătaie. E și mai greu să înțelegi ceva despre ceea ce se petrece în Rusia și Ucraina. Dar să taci, în astfel de momente, e nepermis. Și o să încerc să spun măcar ceva, cât de puțin.
Paisprezece ani din viața mea – toată copilăria și o parte din tinerețe – i-am petrecut în Uniunea Sovietică. La vremea aceea, ideologia comunistă își trăia ultimele clipe. Noi, pionierii, credeam în ea, dar cumva pe jumătate, nu foarte serios. Lucrul în care credeam cu adevărat însă era pacea. Mașina de propagandă lansată în zorii epocii sovietice funcționa de minune, dar retorica pe care o producea nu mai era atât comunistă, cât pacifistă. «URSS – fortăreața păcii!», «Pace în lume!» – aceste lozinci erau scrise pe pereții fiecărei grădinițe, ai fiecărei școli. Lecția despre pace era, invariabil, prima în fiecare an școlar, pentru fiecare clasă. Cântecele și poeziile despre pace erau în programul fiecărei manifestări pionierești (și la noi acestea erau o mulțime). Porumbeii păcii decorau fiecare sală de clasă, fiecare gazetă de perete și fiecare caiet de elev. Credeam în acești porumbei – atât de sincer, cum numai copiii pot. Credința în pace era o parte integrantă din copilăria sovietică, prin urmare, și din personalitatea fiecăruia dintre noi. Această credință părea de nezdruncinat – pentru eternitate. Și ce mai înțelegeam pe atunci era că războiul e atât de îngrozitor, încât cei care l-au cunoscut tac. Bunicul meu a petrecut patru ani în cel de-al Doilea Război Mondial, dar nu a povestit absolut nimic despre front: și-a ocrotit copiii și nepoții prin tăcere.
Astăzi, tancuri rusești intră pe pământ străin. Aproape că nu-mi vine să cred. Dezacordul interior cu acest fapt este atât de profund, încât îmi vine să urlu. Mi-e greu să-mi aleg cuvintele, nici unul nu are destulă forță. Amărăciune, furie, frică, neputință – într-o măsură infinită. Știrile de pe 24 februarie 2022 m-au zdrobit. Lumea mea nu a fost doar răsturnată cu susul în jos, ci pur și simplu spulberată. Nu înțeleg cum de inocularea pacifismului nu a ajutat la nimic.
Scriu în numele meu, dar toți cunoscuții și prietenii mei simt la fel. În cercul meu de apropiați, și nu numai apropiați, nu există nici măcar o singură persoană care să susțină acest război. Rețelele sociale sunt pline de furie și de rugăminți, apeluri și somații de a se opri acțiunile militare.
A sosit vremea adevărurilor simple, a repetării lor la nesfârșit. «Nu războiului.» «Pace lumii.» «Viața omenească este valoarea cea mai de preț.» O să le repetăm, până când se va împrăștia această negură. O să afirmăm banalitatea binelui, pentru ca mai târziu să nu ne lovim de banalitatea răului."
Ludmila Uliţkaia şi Guzel Iahina se alătură miilor de ruşi care au protestat împotriva războiului, dar şi altor nume celebre, precum soprana Anna Netrebko, cunoscută drept o susţinătoare a lui Vladimir Putin. Aceasta a vorbit pe Facebook despre războiul din Ucraina şi a spus clar că este împotriva acestuia: "Sunt împotriva acestui război. Sunt rusoaică şi îmi iubesc ţara, dar am mulţi prieteni în Ucraina şi durerea şi suferinţa îmi frâng inima în acest moment. Vreau ca războiul să se termine şi oamenii să poată trăi în pace. Asta sper şi pentru asta mă rog."
