Cu acest prilej, am asistat la evenimentul de lansare a celui de-al doilea volum de poezie al lui Răsvan Popescu, intitulat „Protestul brazilor de Crăciun”. O carte despre care autorul spune că este „despre maturitate, despre angoasele oamenilor moderni; despre tot ce ne înconjoară; despre omul înstrăinat de Dumnezeu; despre cel care trăiește în contextul geo-politic de azi. Tot ce știm de la TV se găsește în această carte, ca problematică. Însă tratată prin mijloacele poeziei. Genul ăsta de abordare a dus la o carte care, desigur, este o revoltă. Un mod de a spune nu. O revoltă mascată într-un „Protest al brazilor de Crăciun”.”
Răsvan Popescu a deținut mai multe titulaturi și funcții importante în decursul timpului. A fost inginer geolog până în anul 1990, când și-a început cariera în jurnalism. A devenit primul corespondent BBC în România, redactor-șef la Televiziunea Română. A scris multe cărți și scenarii de film. Două dintre scenariile sale de film au fost regizate de către Lucian Pintilie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, a deținut funcții precum cea de secretar de stat, șef al Departamentului de Informații Publice și purtător de cuvânt al Guvernului; între anii 1999-2000, pe cea de consilier de stat și purtător de cuvânt al președintelui României, Emil Constantinescu; apoi, a fost președintele Consiliului Național al Audiovizualului.
După o carieră impresionantă, Răsvan Popescu și-a dedicat anii recenți artei. „De câțiva ani, m-am mutat în poezie. Imaginați-vă literatura ca pe o casă mare și veche de când lumea, care are la parter bine instalată proza. Cu încăperi largi pentru tot ce înseamnă roman, schiță, nuvelă. Undeva la subsol e memorialistica, e cartea auto-biografică. În cazul meu, aș pune și scenaristica într-o debara. La etaj, e poezia ca o formă mai înaltă de cuprindere a naturii și a condiției umane. Scriu versuri albe și o poezie în care mereu se întâmplă câte ceva. În fiecare poem există o desfășurare a evenimentelor către un deznodământ. Se cunoaște că vin din proză. Acesta este tipul de poezie care a funcționat pentru mine. Nu mă cramponez de poezie ca stare, la mine e mai degrabă o construcție. Poezia trebuie să te ducă undeva, plecând de la chestiuni obișnuite pe care fiecare le poare observa în jur.”
Eusebiu Tudoroiu: Titlul cărții e o metaforă extraordinară. Ce v-a inspirat să alegeți un „Protest al brazilor de Crăciun”?
Răsvan Popescu: Titlul este o metaforă care vorbește despre prostul nostru obicei de a arunca și despodobi ceea ce la un moment dat am iubit și a fost sufletul casei. Odată ce trece Crăciunul, strângem și aruncăm totul la gunoi. Mi-am imaginat un protest al brazilor de Crăciun care ar fi îndreptățiți să facă asta.
Spuneați că este o carte despre angoasele oamenilor și o formă de revoltă. Care sunt câteva dintre subiectele care v-au inspirat această revoltă, în timp ce ați scris cartea?
Angoasa mare a omului modern este îndepărtarea de Dumnezeu și incapacitatea de a găsi cu ce să înlocuiască această lipsă. Asta este drama omului modern. În rest, în viața de zi cu zi, el se descurcă, chiar mai bine decât în trecut. Lucrurile ficționează mai bine sau mai rău, dar cu siguranță sunt mai bine decât acum un secol. Deci, problema este că mișcându-ne tot mai bine pe orizontală, pierdem aspirația pe verticală și nu mai găsim nimic în loc.
Care credeți că este speranța oamenilor de a face lumea mai luminoasă?
Să începem să constatăm ce nu ne convine și să căutăm o soluție. Simpla idee de a fi în această căutare, aș spune chiar călătorie, ne dă o șansă.
Ați lucrat cu Lucian Pintilie și sunt curios care sunt lucrurile care au rămas alături de dumneavoastră de la acea experiență, inclusiv acum în poezie.
Am făcut două filme cu Lucian Pintilie. Am deprins de la el scrisul în imagini, scrisul în secvențe. Lucru pe care-l folosesc în proză și în poezie. Deci chiar mi-a prins bine. Am descoperit și eu, și alții, că am un scris vizual și, din aproape în aproape, am ajuns să fac șapte filme.
