Evenimentul de azi, care include muzică tradiţională japoneză, cântece japoneze pentru copii, precum şi muzică ucraineană interpretate la pian de Tempei Nakamura, e organizat de Ambasada Japoniei şi de Înaltul Comisariat pentru refugiaţi al Naţiunilor Unite în colaborare cu Primăria Capitalei şi ARCUB, și comunicat de Magic FM și de Rock FM.
Când e în Japonia natală, Tempei compune, interpretează, face și pe inginerul de sunet. Când e în străinătate, își pune muzica sub semnul unor cauze nobile: veritabil globe-trotter, e un artist cu o consistentă activitate concertistică în Europa şi SUA, celebru pentru proiectele muzicale implicate în cauze sociale. În locurile în care ajunge prima dată, e interesat de muzica autentică de acolo, muzica etnică, diferită de la țară la țară (firește, în vizita pe care ilustrul artist nipon ne-a făcut-o ieri la radio, prin bunăvoința Ambasadei Japoniei la București, a întrebat și de mitul lui Dracula sau de castelul Bran!).
Născut la Kobe, Tempei a început să studieze pianul la vârsta de cinci ani. Pe când era în gimnaziu, locuința i-a fost distrusă de Marele cutremur Hanshin, așa că s-a angajat în construcții. În perioada liceului, n-a continuat pianul. Visa să se facă boxer profesionist. A fost admis la Universitatea de Arte din Osaka, a absolvit cu brio cursurile de pian, a plecat la New York și așa a început o impresionantă carieră muzicală internațională. În prezent, efectuează un turneu mondial de solidaritate cu refugiații ucraineni, ocazie cu care a ajuns la București și ne-a acordat un scurt interviu.
Domnule Nakamura, Ambasada Japoniei și UNHCR au organizat acest concert în care cântați pentru refugiații ucraineni. Ce impact are asupra dumneavoastră faptul că dați concerte în locuri distincte?
Desigur, fiecare țară are un public diferit, astfel încât și impactul e diferit. De exemplu, de fiecare dată când am concertat în Ucraina, emoția publicului m-a făcut să cânt mai pasional.
Concertul dumneavoastră cuprinde și muzică ucraineană. Sunteți apropiat de această țară?
Am atât de mulți prieteni în Ucraina! Merg acolo în fiecare an, uneori pentru concerte, alteori, pentru vizite private. Programasem o vizită și anul acesta, dar după atacul de la Vinița, am renunțat. Poate voi reuși să ajung acolo în octombrie, rămâne de văzut. Când a început războiul, am fost extrem de trist, pentru toți prietenii mei din Vinița, Kiev, Harkov... Sunt oameni calzi, mândri de țara lor! Am încercat însă să nu-i contactez prea des, pentru că nu vreau să-i deranjez. Ei știu însă de acest turneu al meu de solidaritate cu Ucraina, s-a făcut și o donație pentru ei, de 15.000 de euro. Cred că rolul muzicii e important. Cânt pentru pace - în fiecare țară din Europa, interpretez „Imagine”, iar lumea cântă cu mine.
E mai ușor pentru dumneavoastră să vă exprimați prin muzică decât prin cuvinte?
Muzica poate reflecta ce simt așa cum limbajul nu o poate face. Dacă spun ceva, oamenii nu știu dacă e adevărat sau nu. Dar atunci când interpretez muzică, e foarte clar ce transmit. Să zicem că așa avea o discuție în contradictoriu cu o prietenă. Dacă însă m-aș așeza la pian, ar înțelege imediat ce simt!
Ce i-ați spune cuiva care nu știe nimic despre dumneavoastră?
Sunt japonez, pianist, am 42 de ani, îmi place să călătoresc, să fac poze. Unei persoane feminine care ar fi interesată să mă cunoască, i-aș spune: sunt un pic ciudat, dar unic!
Domnule Nakamura, de ce cântați?
Pentru că asta fac cel mai bine.
Foto: Roxana Neacșu
