Cel mai dezbătut subiect din zona de nutriție a viitorului (nu foarte îndepărtat), din ultima perioadă, îl are în rolul principal pe micul cântăreț, greierele. Pentru că încălzirea globală și criza de resurse la nivel global devin o chestiune tot mai palpabilă, suntem nevoiți să căutăm soluții. Și puține lucruri ne provoacă mai mult decât să acceptăm drept „comestibil” ceva ce nu am fost obișnuiți să găsim în propria farfurie.
Deși greierii par să ofere o alternativă în ceea ce înseamnă hrana noastră, iar studiile arată că ar fi o soluție chiar foarte sănătoasă din punct de vedere nutrițional, majoritatea persoanelor cu care am discutat despre acest subiect susțin că nu vor nici măcar să încerce preparatele din insecte.
O chestiune de percepție culturală
Dacă ne gândim că în bucătăria asiatică produsele din insecte sau chiar insectele preparate în diferite moduri sunt consumate în mod regulat, e foarte posibil ca ei să știe ceva ce noi încă nu am aflat, iar blocajul nostru să fie justificat din considerente culturale (până la urmă, în India reprezintă o impietate și doar să te gândești la friptura de vacă, așa cum, pentru alte culturi, carnea de porc este exclusă de pe lista alimentelor).
Îmi aduc aminte că, acum câțiva ani, era foarte „la modă” consumul melcilor. Cunosc familii care aveau ferme de melci și câștigau destul de bine din comercializarea lor, dar când era vorba să-i pună în propriile farfurii, erau și ei destul de reținuți.
Personal, am avut aceeași reticență față de fructele de mare. Nici nu voiam să aud despre așa ceva, până când am gustat prima dată, într-un moment de eroism, și mi-au plăcut atât de tare, încât nici nu mai conta cum arătau, de unde proveneau sau alte detalii.
Dar să ne întoarcem la greierii noștri
Până la urmă, stă în alegerea noastră dacă vrem sau nu să îi vedem în farfurie. Realitatea este că putem evita grațios întâlnirea de gradul 0 cu această insectă simpatică: alegem, pur și simplu, să folosim făină, proteină pulbere, batoane proteice sau alte preparate care îi conțin, ori îi putem servi ca snackuri, prăjiți sau deshidratați. De altfel, preparatele din făină de greieri constituie deja hrană pentru alte animale, fiind utilizate ca aditivi proteici în hrana pentru pești sau chiar pentru pui și porci (deci, practic, îi mâncăm și noi, când consumăm carnea acestor animale).
În plus, greierii propuși ca aliment nu vor fi culeși de pe câmp, aceștia nefiind aprobați și nici recomandați pentru consum, ci vor proveni din ferme autorizate și crescuți pe substrat vegetal aprobat.
Când ne adaptăm, ne creștem șansele de supraviețuire
Natura a inclus în bagajul nostru un ajutor de care beneficiem pe tot parcursul vieţii: adaptabilitatea. Capacitatea de a ne adapta este o abilitate caracteristică a sistemului nervos de a se ajusta, cu scopul de a ne asigura supraviețuirea la condițiile mediului extern, la stimulii la care suntem expuşi, la situaţiile şi evenimentele prin care trecem.
Supraviețuim când ne putem adapta și asta ar trebui să ne dea de gândit. Scopul creierului este să ne protejeze, nu să ne facă fericiți.
Adaptabilitatea are legătură directă cu siguranța noastră, motiv pentru care noi, oamenii, funcționăm ghidați de obiceiuri, cu scopul de a ne menține cu ușurință în viață. 95% din obiceiurile noastre acționează conform subconștientului, nu conform conștientului.
Deci noi acționăm din partea conștientă a creierului doar când suntem ancorați în momentul prezent și alegem conștient ce vrem să facem. Odată pierdută priza cu prezentul, preia conducerea inconștientul, care se bazează pe obiceiuri. Creierul așa funcționează: te aduce mereu în familiar și va încerca mereu să te readucă pe terenul cunoscut, unde știi deja cum să faci față pericolelor, deci ai șanse mai mari de supraviețuire.
Așa se întâmplă și cu ceea ce mâncăm
Oricând ieșim din terenul pe care îl cunoaștem, în care supraviețuirea, din punctul de vedere al creierului tău reptilian, e asigurată, tindem să ne simțim nesiguri, reticenți, poate chiar blocați. Ideea este că până se creează noi obișnuințe și te afli în această zonă de tranziție, e firesc ca schimbarea să ți se pară neplăcută. Cum „repetiția este mama învățăturii”, și în acest caz intervine necesitatea de a învăța cum să faci noile alegeri în mod conștient și apoi să le repeți de suficiente ori, până când subconștientul asimilează acel obicei și creierul tău consideră că te afli pe teren sigur, că nu mai ai de-a face cu ceva ce ar putea atenta la supraviețuirea ta.
Cu alte cuvinte, ne putem adapta și obișnui cu absolut orice ne face bine, indiferent cât de ciudat poate părea la prima vedere.
Calitățile greierilor în alimentație
Din ceea ce am studiat legat de acest subiect, făina de greieri reprezintă o importantă sursă de proteine și aminoacizi esențiali, conținutul acestora atingând cote între 50% și 70%, iar conținutul de grăsimi ajungând în jur de 20%. De asemenea, reprezintă o sursă bună de minerale (cupru, seleniu, magneziu, zinc și vitamine cum sunt riboflavina și acidul folic).
În țări din Asia, precum China și Japonia, se presupune că greierii de casă aduc noroc. Îmi și imaginez gospodăriile românilor, cu ferme de greierași, cu cântece plăcute urechii în locul mugetelor, mai ușor de întreținut, mai puțin poluante și mult mai puțin mirositoare. Și, pentru că nouă ne plac superstițiile, cu cât am strânge mai mulți „țopăitori” în fermele de greieri, cu atât am atrage mai mult noroc în casa noastră.
Sincer, cred că ne putem obișnui cu această idee și este foarte posibil ca, peste o perioadă, să sesizăm și beneficii asupra stării noastre de sănătate, dat fiind faptul că consumul de carne, ouă și lapte pot dezvolta diferite afecțiuni în organismul nostru, dar acest subiect îl vom dezbate în alt articol.
Și cum aceste produse sunt deja pe rafturile magazinelor din țara noastră, întrebarea este: oare le-am și mâncat fără să știm? Nu știu voi, dar eu spun mereu așa: „ce nu știu, nu mă doboară”. Așa că dacă i-am mâncat deja, fără să știu, îmi doresc să-mi fie de bine!
Top 5 mâncăruri ciudate (pentru noi), delicatese (pentru alții)
1. Ouă învechite (Century Eggs) în China
2. Tarantule prăjite în Cambodgia
3. Caracatiță vie în Coreea
4. Ochi de ton în Japonia
5. Brânză mucegăită (delicioasă, dar dacă stai să te gândești...)
Sunt curioasă: câte dintre aceste delicatese ai încerca(t)?
