Pentru a deveni profesor, ar trebui să treci și un test care să nu aibă legatură cu nivelul de cunoștințe metodice, ci cu nivelul de toleranță la frustrare, gradul de răbdare, capacitatea de autoreglare emoțională, dar mai ales un test despre cum să faci față durerii pe care elevii tăi o trăiesc. Și nu mă refer la durerea fizică, de ea se ocupă asistentul medical al școlii, slavă Domnului.
Probabil, cea mai mare durere pe care elevii noștri o trăiesc este legată de problemele familiale, concretizate (sau nu) în divorț. Uneori, divorțul este răul cel mai mic și pe alocuri benefic, în comparație cu atmosfera din casa în care cei doi adulți nu mai reușesc să funcționeze împreună.
Cum percep copiii divorțul
Specialiștii spun că divorțul este în top trei traume majore din viața unui om.
Dacă pentru adult este o decizie mai mult sau mai puțin rațională, pentru copil este o neputință, o durere mută, căci el nu are un rol decizional în toată treaba asta.
Ca profesor, am văzut situații în care copilul a devenit moneda de schimb sau instrumentul de răzbunare în lupta dintre cei doi adulți, teoretic responsabili de sănătatea lui fizică și psihică. Am fost martoră și la scene desprinse parcă dintr-un film de război, în care lupta se dădea pe cine ia azi copilul de la școală și nu în sens bun, pentru a-l duce la vreo distracție, ci pe principiul „cine ajunge primul ca să-l scape de celălalt părinte”.
Situațiile acestea conflictuale dezvoltă în copil confuzie, anxietate, tristețe, vină și rușine.
Dacă și tu te afli printre acei părinți ce trec printr-o astfel de traumă de care specialiștii vorbesc ca fiind chiar mai grea decât decesul partenerului, iată ce ar trebui să ai în vedere:
Copilul are doi părinți pe care îi iubește în mod egal. Nu lăsa ca egoismului natural din firea umană să-l priveze pe copil de timpul cu celălalt părinte, de iubirea acestuia, de discuțiile lor private, de îmbrățișările sincere și intense. O cantitate dublă de iubire e extrem de sănătoasă pentru copil.
Teama că la un moment dat copilul îl va alege pe celălalt și vei rămâne singur/ă este doar în mintea ta, deci nefondată. Copilul nu a vrut despărțirea voastră. El va rămâne fidel amândurora. Lasă copilul să fie luat de celălalt părinte de la școală, în weekend, în excursii, concedii, la shopping. E sănătate curată pentru psihicul și emoționalul lui.
Copilul nu e un terapeut
Deși este o perioadă în care simți să te descarci în fața cuiva, nu uita faptul că un copil nu e un terapeut. Evită să folosești cuvinte care să-i distrugă copilului părerea despre celălalt părinte. Cuvintele dure nu fac decât să creeze anxietate în el. E tentant să-ți blamezi fostul partener, să-i scoți în evidență toate defectele care au dus la despărțire, însă nu uita că, dacă o faci de față cu copilul, vorbești despre mama sau tatăl său, nu despre ex-ul tău.
Dacă îți este greu să păstrezi legătura cu fostul partener, găsește o modalitate de comunicare: mesaje, scrisori, avocat, ce dorești. Însă evită să transformi copilul în mesagerul vostru. El are nevoie să știe că părinții lui comunică aspecte ce țin de educația lui, de nevoile lui financiare, de sănătatea sa și tot ce ar trebui să mai discute părinții.
Este un exercițiu extraordinar să-i vorbești copilului despre reușitele celuilalt părinte, despre calitățile ce cândva te-au făcut să te îndrăgostești, despre moștenirea genetică pe care a lăsat-o în copilul pe care-l iubești din tot sufletul.
Este un exercițiu greu, dar cu victorie garantată.
Ca profesori, suntem și consilieri, atât pentru elevii noștri, cât și pentru familiile lor. E aspectul pe care e nevoie să-l dezvoltăm continuu, căci vremurile se schimbă și durerile-s mai frecvente. În comunicarea noastră cu familia, cei doi părinți au dreptul egal (excepție făcând diversele tipuri de interdicții judecătorești) de a cunoaște situația școlară a elevului, de a se implica și a ști tot, fie că e vorba de o familie tipică, fie că e atipică. Vorbim cu ei amândoi, împreună sau separat, depinde de capacitatea lor de a-și tolera reciproc prezența. Pentru noi, ei sunt părinții elevilor, nu soți sau foști parteneri.
Cea mai importantă lecție pe care un părinte o are de învățat , când alege să divorțeze, este că rămâne părintele copilului său. Și, fie că-i convine sau nu, fostul partener va fi în continuare iubit de copil. Căci, după ce ai devenit părinte, nu mai e cale de întors. Ce mare responsabilitate!
Foto: Pexels
