“Iubirea durează trei ani”.
“La început e miere, după- aceea fiere”.
Sunt doar câteva dintre zicalele care circulă în spațiul nostru cultural.
De multe ori, privite de la distanță, cuplurile par să confirme toate aceste mituri: după un timp de îndrăgostire, lucrurile se schimbă, dinamica devine mai conflictuală, cei doi par prinși într-un dans negativ continuu și descurajator.
Să fie relațiile de lungă durată un mister de nedescifrat și declinul lor ceva imposibil de evitat?
Odată cu apariția terapiei centrate pe emoții, terapeuții reușesc să descrie funcționarea internă a acestui mecanism pe care până acum l-am privit doar din exterior. Căutăm să aflăm ce se întâmplă atunci când iubim și, mai ales, ce se întâmplă atunci când pare că relația nu mai funcționează?
Ce este iubirea?
Iubirea este o legătură puternică de atașament, o conectare emoțională între două persoane. Nevoia de a fi conectat emoțional cu cineva, de a fi iubit, valorizat și acceptat nu este o opțiune, ci o necesitate. Atunci când ne simțim atașați de o persoană importantă și îi putem oferi afecțiune și, la rândul ei, aceasta ne răspunde, ne validează ca fiind valoroși, demni de iubit, toate percepțiile noastre se schimbă. Se schimbă imaginea de sine („cred că merit să fiu iubit”, „sunt important, sunt valoros”), dar și imaginea pe care ne-o construim despre alții: oamenii din jur sunt percepuți ca fiind blânzi, de încredere, nepericuloși.
Dar este iubirea de ajuns ca o relație să fie armonioasă pe lungă durată? Nu.
De multe ori, oamenii care se iubesc nu se înțeleg. Ajung prinși în acei demoni ai dialogului care îi blochează și care îi fac să se vadă ca fiind dușmani, pe poziții în care partenerii caută cu disperare să găsească adevărul sau vinovați.
Cum degenerează lucrurile?
Femeile și bărbații au aceeași nevoie: să găsească un partener lângă care să se simtă în siguranță, pe care să se poată baza. Modul în care își exprimă această nevoie este diferit: femeile vorbesc mai mult despre emoții, au nevoie de verbalizarea iubirii și a afecțiunii, în timp ce bărbații sunt mai practici, ei fac lucruri care ar putea dovedi dragostea, rezolvă probleme, își exprimă apropierea prin sexualitate.
Par comportamente diferite, dar în spatele lor stau, de fapt, aceleași rânduri: „am nevoie de tine”, „vreau să te am aproape”.
Când nu știm să traducem aceste comportamente, putem să facem eroare de traducere si să ni se pară că celuilalt nu îi pasă de noi. Și atunci, apar reproșurile: „Nu mă mai iubești”, „Ești rece”, „Nu îți pasă de mine”, „Nu mă asculți”. De fapt, oamenii își strigă durerea deconectării.
Alții se retrag și devin reținuți („Nu fac niciodată bine”, „Orice aș face, nu reusesc să îl/o fac fericit/ă”, „Nu sunt destul de bun”), în speranța că lucrurile se vor calma și că retragerea îi va ajuta să evite un conflict serios.
Sunt, de fapt, comportamente diferite, generate de motive similare: reacția la durerea provocată de izolarea, respingerea, distanțarea partenerului.
De ce ne certăm în cuplu?
Certurile din cuplu nu sunt niciodată despre bani, sex, copii, putere etc (deși ele așa par), ci despre „Ești acolo pentru mine când am nevoie?”, „Mă pot baza pe tine orice ar fi?”, „Sunt cel mai important pe lista ta de priorități?”, „Mă vei iubi și atunci când greșesc?”
Atunci când cei doi parteneri reușesc să împărtășească durerea, nu reacția la durere, cei doi simt apropiere.
Este primul pas din deblocarea din conflict. Fiecare din parteneri poate să se observe și să își asume partea sa de responsabilitate („Îmi dau seama că atunci când mă simt respins/ă, am tendința să critic”) și apoi să își propună să stea în vulnerabilitate, nu reactivitate.
Se face o schimbare de la căutarea vinovatului către a lucra împreună împotriva dușmanului comun – demonul dialogului. Vulnerabilitatea este cheia, deoarece întotdeauna atrage apropiere. Atunci când partenerii riscă să își arate durerea, rușinea, tristețea, ei creează conectare și siguranță. Nimic nu este mai puternic pentru cuplu decât a sta împreună, de mână, într-un spațiu emoțional confortabil.
Știu că sfaturile sunt, de multe ori, greu de pus în practică, așa că am creat programul „Ține-mă strâns în brațe”. Acest program video este construit din 7 conversații pentru reconectare în cuplu. Fiecare capitol conține informații despre atașament, conectare, iubire și conflicte, precum și exerciții efectuate de un cuplu real. La finalul fiecărei conversației, aveți exerciții pe care le puteți face în intimitatea casei voastre.
Nu uitați: „Viața e alunecoasă, ia-mă de mână” (Jackson Brown). Să ne ținem de mână cu cineva atunci când ne e greu, ne calmează și ne face mai puternici!
Foto: Pexels
