Cuvântul „hangry” vine din unirea celor două cuvinte englezești „hungry” (înfometat) și „angry” (furios). E un termen simplu care descrie, de fapt, niște procese mult mai profunde și mai complexe decât ne-am da seama. Toți trecem prin asta câteodată. Ne apucă foamea, devenim agitați, căutăm cu disperare ceva de ronțăit, iar dacă nu avem vreo gustare la dispoziție, ajungem din ce în ce mai insuportabili. Reclama aceea de la Sneakers, „Nu ești tu când îți e foame”, are mare dreptate.
Dr. Kristin Lindquist, lector universitar la în departamentul de psihologie și neuroștiințe de la Universitatea din Carolina de Nord, susține că, atunci când ne e foame, se întâmplă mai multe schimbări, atât în corp, cât și în minte. Printr-o serie de experimente, Dr. Lindquist și echipa sa au ajuns la concluzia că, atunci când le este foame, este mai probabil ca oamenii să aibă o stare de spirit negativă decât cei care sunt sătui.
De ce se întâmplă acest lucru? În parte, se reduce la interferența pe care o creează foamea cu homeostazia organismului sau cu simțul de echilibru al organismului. Foamea provoacă schimbări hormonale. Corpul încearcă să păstreze o stare generală de bine, însă nu mai dispune de resursele necesare. Atunci când trecem de la stare de echilibru la disconfort, creierul eliberează cortizol și ni se activează instinctul de „luptă sau fugă”.
Atunci, de ce nu ne manifestăm ca animalele la foame?
E simplu. Sistemul limbic este responsabil pentru orice ține de foame, furie, anxietate și frică, el le creează. Mai apoi, creierul prelucrează aceste instincte primitive în funcție de mediul în care ne aflăm.
Glucoza joacă un rol important în funcționarea eficientă a creierului. Aceasta e un compus organic, din clasa zaharidelor, care hrănește furnalele din mitocondriile menite să dea energie creierului. E mâncare pentru creier, în principiu. Însă, neuronii nu au capacitatea de a stoca hrană, așa că depind de fluxul sanguin. În principiu, atunci când simți foamea în burtă, și creierul tău e deja lihnit. „Hangry” se întâmplă când ajungem în stadiul în care, din cauza lipsei de glucoză, creierul nu mai are energie să mențină mecanismele de auto-control în funcțiune, în totalitate.
Experții recomandă să avem pe aproape gustări bogate în glucoză, în caz că ni se face foame, precum fructe de pădure, cereale și tărâțe.
