Sistemul psihic, adică mintea noastră, creează amintiri cu ajutorul memoriei. Memoria este un proces cognitiv superior prin care informația este codificată, înregistrată și, la un moment dat, redată, accesată de către individ.
Putem gândi memoria ca pe un carnețel în care ne așternem informații cu stiloul și pe care îl putem deschide ori de câte ori vrem, doar că se întâmplă ca uneori cerneală să își piardă din intensitate.
Oameni diferiți = notițe diferite
Cinci persoane pot fi martore la o întâmplare cotidiană, însă nu toate vor avea aceleași notițe în „carnețelul” numit memorie. Informația preluată este codată și stocată în memorie cu ajutorul simțurilor: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, kinestezic, visceral.
Memoria psihică acționează doar ca parte dintr-un întreg. Ea lucrează alături de percepție, gândire, imaginație, trăiri emoționale, motivație.
După un timp, dacă stăm de vorbă cu cele cinci persoane despre aceeași întâmplare cotidiană, e foarte posibil să aflăm versiuni diferite despre același eveniment. Putem, oare, spune ca și-au creat imagini sau amintiri false? Ori, mai degrabă, că mintea lor a codificat personalizat informația primită, în funcție de o multitudine de factori, precum tipul de personalitate, senzații, emoții etc.
Memoria intenționată vs. memoria neintenționată
Memoria neintenționată, adică cea cu care percepem zilnic evenimentele cotidiene, este diferită de memoria intenționată, unde scopul este bine precis și sarcina diferit prelucrată.
Când vrem să memorăm în mod voluntar, avem un scop precis. De exemplu, învățăm o poezie sau materia pentru un examen. Atunci, individul simte travaliul psihic, face un efort mental de a fixa cât mai corect elementele, iar randamentul memoriei este net superior.
Prin urmare, când vine momentul examenului, deschidem sertărașe din memorie pentru a reda informația stocată. Însă memoria nu lucrează singură nici în acest caz, ci alături de starea emoțională a individului, care poate fi resimțită gradual de la o stare de adaptare (emoții constructive care motivează, dorința de a da ce este mai bun din tine) până la o stare de dezadaptare profundă (amețeală, stare de vomă, atac de panică etc).
Ce influențează amintirile
Felul cum ne creăm amintiri, cu alte cuvinte modul în care folosim partea de codificare a informației cu ajutorul memoriei în special, este influențată și de:
- volumul elementelor, cât de des sunt expuse ( de exemplu o linie melodică simplă sau o reclamă repetitivă de la radio)
- de capacitatea intelectuală a individului (de exemplu, unele persoane au o memorie fotografică deosebită)
- lucrurile au sens sau nu pentru persoană (de exemplu, unui actor îi este mai ușor să învețe replicile unui rol față de o persoană cu altă meserie)
- cum sunt prezentate informațiile (verbal, prin imagini sau concret)
- starea de odihnă sau de oboseală a individului, în prezența sau absența consumului de alcool sau a altor substanțe
- starea de spirit din momentul receptării informației.
Psihologii au identificat un fenomen aparte care se numește efect al listei, adică avem tendința de a reține mai ușor și mai corect începutul și finalul și mai estompat mijlocul.
Visul, tot un fel de amintire?
O amintire aparte și adesea misterioasă poate fi considerată și visul.
În vis, deplasăm conținutul și îl înlocuim cu un context spațial sau temporal învecinat, iar el nu capătă valoare decât prin alăturarea unui aspect foarte prețios pentru noi. În functie de asociația pe care o facem la nivel subconștient cu acea emoție pe care ne-a declanșat-o o situație, crește intensitatea ei, senzorialitatea și persistă în memorie, manifestându-se cu o claritate aparentă. O amintire configurează o situație asociată unei emoții, dramatizează o idee.
Un vis plăcut pare că a durat o noapte întreagă, iar un coșmar poate fi perceput ca o secundă. Practic, invers față de starea de veghe, unde resimțim un eveniment neplăcut sau o situație incomodă ca un timp dilatat, iar evenimentele plăcute trec destul de repede.
Când ne aducem aminte o situație, o vom relata diferit față de momentul respectiv deoarece intervine conștientul actual care ne face sa ne reamintim și să dăm un sens actual al acelei amintiri în funcție de filtrul fiecărei persoanei (persoanele care sunt în aceeași situație, dar simt, relatează și își amintesc diferit).
O amintire pesemne autentică este falsificată cu fantasme ulterioare, ridicată la rangul de vis între nostalgia primului fior al dragostei și plecarea din locurile natale, primul loc de muncă, între idealurile tinereții și nevoile practice ale realității actuale.
Amintirile nu apar, ci se formează
Acest lucru contribuie la participarea tendențioasă și la falsificarea istoriei personale.
Această falsificare apare din pricina refulării evenimentelor, dar și a principiului plăcerii, de aceea nu putem avea amintiri dintr-o perioadă, ci despre acea perioadă. În multe situații, o amintire autentică este falsificată în functie de dorințele și nevoile inconștiente ale persoanei în cauză. Falsificarea memoriei este sprijinită de refularea și înlocuirea impresiilor supărătoare sau neplăcute dintr-o situație.
Această uitare poate acționa ca o protecție la nivel psihic, ca un scut pe care îl fabrică mintea noastră pentru a putea face față anumitor situații neplăcute. Nucleul de adevar există, dar de multe ori situațiile sunt transpuse în alt loc, personajele se contopesc sau se schimbă între ele. Amintirea are legătură cu toate momentele procesului imaginativ, cu toate memoriile trecutului. Amintirile pierdute sunt, de fapt, stocate pe undeva în complexitatea subconștientului.
Memoria involuntară poate să readucă în prezent în integritatea senzațiilor un trecut aparent pierdut. Fiecare amintire este diferită de cea dinaintea ei, fiind influențată direct de trăirile și emoțiile persoanei din acel moment.
O amintire se contractă sau se dilată după cât a fost momentul de plin de acțiune și de emoție.
Cât de exacte sau de fidele pot fi amintirile noastre cu ajutorul memoriei involuntare (neintenționate)? Este o întrebare la care fiecare dintre noi putem reflecta ținând cont de o multitudine de elemente implicate în fabricarea amintirilor.
Foto: Pexels
