Simțim că menirea noastră de părinți este să creștem copii fericiți. Ne străduim să-i echipăm corespunzător pentru a fi fericiți, dar adesea pierdem din vedere prezentul, fiind prea ocupați cu viitorul pentru care-i pregătim. Despre ce se întâmplă când împingem prea mult limitele copilului, am scris în articolul Prea multe activitati pot împinge copiii în burnout, dar simt că nu este suficient, așa că voi scrie acum o pledoarie pentru asigurarea timpului liber!
De ce au copiii nevoie de timp liber
Timpul liber este extrem de important pentru copii, având un impact semnificativ asupra dezvoltării lor fizice, emoționale, sociale și cognitive.
Dezvoltarea fizică este văzută tot mai mult ca o activitate extra, care se cultivă prin înscrierea unui copil la un sport pe care-l practică în timpul liber, când, de fapt, copilul antrenat în jocurile copilăriei (Leapșa pe culori, pe coco etc., De-a v-ați ascunselea, 10-10 gardiana 10, Frunza, Baba oarba) își dezvoltă coordonarea motorie, forța musculară, reziliența, rezistența la durere, perseverența.
Mai au copiii noștri parte de aceste jocuri?
Au un anturaj care să le permită explorarea?
Înregimentarea în antrenamente nu este calea corectă pentru un copil.
Practicarea organizată a unui sport nu poate înlocui satisfacția și dezvoltarea naturală din cadrul acestor jocuri!
Joaca e mai mult decât un joc
Aceste interacțiuni, umăr la umăr, contribuie la formarea prieteniilor și la înțelegerea valorilor sociale. Aceste experiențe sociale îi învață să lucreze în echipă, să comunice și să rezolve conflicte.
Strategiile învățate alături de frați, părinți, colegi la orele de Dezvoltare personală, Educație civică, sunt puse în aplicare în situații reale.
Și, la un moment dat, corpul obosește, copiii sunt în piua tot mai des, tot mai mulți și încep alte jocuri care nu mai implică atât de mult efort fizic. Este momentul în care creativitatea, imaginația, interesele și pasiunile își fac apariția și jocurile lor se transformă, relațiile lor se adâncesc.
Plictiseala de acasă e sănătoasă!
Și când sunt acasă și se plictisesc? Atunci timpul liber este la fel de prețios, deoarece începe explorarea și evaluarea fiecărei acțiuni. În lipsa distractorilor (tabletă, telefon), copilul este cu el însuși și descoperă ce-i face plăcere.
La ce e bun copilul meu? Care este talentul său? Întrebăm, ca părinți, profesorii. Dar cel mai simplu răspuns este să observăm ce fac copiii noștri când se plictisesc ca să nu se mai plictisească.
O să observați că unii fredonează în timp ce fac ceva sau chiar organizează spectacole pentru jucării și acestea prind viață și cântă sau dansează, alteori fac scenete, alteori se refugiază cu o carte pe canapea stând comod, alții transformă piesele de remi în construcții și mai adaugă și piesele de domino sau de la jinga.
Cam așa se dezvoltă cel mai frumos personalitatea copiilor și descoperim aptitudinile individuale: dându-le timp liber, îngăduindu-le să se plictisească, fără să ne grăbim să le aducem noi surse de divertisment, lăsându-i să tatoneze, să guste, să respingă, să înlocuiască, dar și să găsească ceea ce le place să facă!
Suplimentar, dar cu măsură
„Și totuși, chiar nimic suplimentar?”, vă întrebați, probabil. Să fie, dar cu măsură, iar măsura este diferită pentru fiecare copil. Încercați să mențineți un echilibru între școală, timp liber și activități extrașcolare. Un program aglomerat poate duce la oboseală și stres. Asigurați-vă că programul copilului permite suficient timp pentru somn, masă și alte activități de bază. O rutină bine gestionată îi ajută pe copii să învețe să-și organizeze timpul și să dezvolte responsabilități.
Urmăriți cu atenție starea de sănătate și nivelul de stres al copilului. Dacă observați semne de oboseală excesivă sau dificultăți în gestionarea sarcinilor școlare sau dacă performanțele școlare ale copilului sunt afectate, este important să reevaluați programul și să faceți ajustări.
Comunicați deschis cu copilul pentru a înțelege cum se simte în legătură cu activitățile pe care le desfășoară. Păstrați o comunicare deschisă și încurajați-l să vă împărtășească gândurile și sentimentele sale.
Amintiți-vă că jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele. Copiii nu sunt niciodată mai serioși decât atunci când se joacă. (Montaigne) Să tratăm joaca lor cu aceeași seriozitate și să-i alocăm mereu timp în programul zilnic și, dacă tot e să fie obosiți, să fie obosiți de joacă. E o oboseală care nu va duce niciodată la burnout!
Foto: Freepik
