„Blândețe” - e un cuvânt pe care îl aud și îl resimt din ce în ce mai puțin în ultimii ani. Și, totuși, acesta, cred eu, a devenit un termen necesar, mai ales în ultima perioadă. Am găsit o oază de blândețe la Sanctuarul Nima, din Brăduleț, județul Argeș, un loc în care animalele sunt tratate cu respect, grijă și multă iubire. Cred că, atunci când lumea oamenilor devine ostilă, necuvântătoarele ne pot arăta cum să ne întoarcem la natura noastră mai caldă.
Sanctuarul Nima a fost fondat de Doina Badea, din dorința sa de a oferi animăluțelor exploatate și maltratate o viață plină de bucurie, un spațiu în care se pot simți libere și unde sunt îngrijite corespunzător. Pe cele 15 hectare, împărțite între diferite terenuri din sat, trăiesc peste 140 de suflete. Am avut ocazia să vizitez toate cele patru sedii și să învăț de la Doina, de la echipa ei și de la animalele de fermă câteva lecții de viață.
Tot ce am fost învățați de mici despre animale e greșit.
E greșit că porcii sunt murdari. E greșit că oile sunt proaste. E greșit că văcuțele nu au sentimente. E greșit că diferite specii nu pot conviețui. E greșit! Și, fără să enumăr toate informațiile neadevărate pe care le „știm” dintotdeauna despre necuvântătoare, cred că aceste mituri și preconcepții provin, de fapt, din înțelegerea noastră omenească a lucrurilor. Spre exemplu, țapul care locuiește cu două oițe le protejează și le iubește, fără să ia în considerare faptul că e diferit față de micul său grup. Animalele practică toleranța, acceptarea, răbdarea și grija în feluri diferite față de noi.
„În societatea noastră omenească, deși noi ne dorim uniune, empatie, toleranță și comunitate, suntem foarte dezbinați. În lumea oamenilor au existat tot timpul xenofobie, rasism, războaie religioase… Deci, practic, lucrurile care ne fac diferiți sau ființele care sunt diferite de noi, în general, generează suspiciune și teamă, iar acestea generează, la rândul lor, violență. În schimb, animăluțele sunt maeștri ai bunătății”, mi-a spus Doina. „Tot ce am învățat despre animale în anii aceștia scutură orice preconcepții aș fi avut despre ele”.
Exercițiul respectului
Unele dintre primele reguli ale sanctuarului sunt să nu te năpustești peste animale, să nu vorbești cu voce prea tare și să le lași pe ele să inițieze contactul. Când ne gândim la animale, nu cred că primul lucru la care ne gândim este să le respectăm spațiul personal. Totuși, dacă mergem în vizită la o persoană nouă din viața noastră, ne-am construi din timp un plan prin care să ne facem plăcuți - să sunăm la ușă, să ne ștergem tălpile de la pantofi când intrăm în casă, să vorbim pe un ton cald, să fim maleabili în conversație și să nu venim cu mâna goală.
Ei bine, prima vizită a fost în casa porcușorilor - țin morțiș să spun că era extrem de curată și liniștită. Am pășit încetișor, am așteptat să vină la mine, i-am lăsat să se joace cu șireturile mele, apoi le-am dat câteva mere. Cu răbdare și cu grijă, am reușit să le câștig încrederea și să creez o conexiune cu ei. Unul dintre ei chiar s-a trântit cu burtica în sus și m-a lăsat să îl mângâi.
În societatea umană, respectăm intuitiv unele bariere sau chiar uităm cu totul de ele, în situații dificile. În preajma animalelor, respectul și blândețea sunt exerciții pe care le faci în mod activ și conștient, iar recompensa practicării acestor principii de bun simț au rezultate înduioșătoare. Cred că, atunci când pierdem contactul cu politețea, bunătatea și tandrețea, animalele ne pot aduce aminte cum să ne întoarcem la ele.
Arta blândeții
Am spus, la început, că „blândețea” a fost laitmotivul vizitei mele la Sanctuarul Nima. Aceasta s-a manifestat în tot ce am văzut și făcut acolo. Cred că un apogeu, în care mi-am simțit rezervorul emoțional plin, a fost spre finalul vizitei, la ieslea Mitzei și a vițelului Morningstar. Adăpostul lor se află sus, pe o colină, iar, în fiecare zi, privesc împreună un apus de soare cum rar mi-a fost dat să văd. Mitza, spre deosebire de alte văcuțe de lapte și de viața sa anterioară, va trăi o viață întreagă alături de Morningstar, ultimul său pui. Am fost martoră la câteva momente, alături de ei, care m-au înmuiat de-a dreptul. Atunci mi-am dat seama cât de dor îmi era să fiu înconjurată de bunătate, de liniște, de iubire și, da, mă voi repeta, de blândețe.
Am întrebat-o pe Doina cât de mult ne putem dezvolta, dacă ajungem să stăpânim arta blândeții.
„Da, noi le oferim animalelor o viață bună, în care nu sunt bătute, au mâncare și nu stau cu frica de moarte în fiecare zi. Însă încercăm să le oferim mult mai mult - o viață de aia trăită cu bucurie, cu încredere în sine, în oameni, în mediu. Vrem să le dăm o șansă la o viață relaxată, fără vreun nor negru pe cerul lor. Cumva la distanță opusă față de ce îi se întâmplă celorlalte animăluțe pe lume.
Noi, ca oameni, nu prea stăpânim blândețea. Și cred că e un proces care durează o viață întreagă, de a deveni mai blând.
Pentru că noi avem tot felul de mecanisme psihologice care ne transformă. Să luăm durerea ca exemplu. Avem parte de tot felul de experiențe dureroase în viața noastră, care nu sunt neapărat din vina cuiva. Noi procesăm și transformăm greutățile sufletești în diferite feluri. Adesea, oamenii gestionează durerea transformând-o în mânie, în agresivitate.
Deci, fiecare privim diferit, simțim diferit. Adică nu suntem niște ființe statice. Noi tot timpul evoluăm în nivelul nostru de înțelegere și de simțire. Avem zile mai bune, zile mai rele... Da, ca tot omul.
Dar, pentru mine, animalele sunt un fel de, să le zic așa, maeștri spirituali. Practic, ele mă învață să fiu mai blândă, un om mai bun și îmi dau această motivație. Pentru că văd cât de frumoasă este lumea asta lor, știi? Atât de zen, atât de blândă și de pură! Și îmi doresc și eu asta pentru lumea noastră, omenească. Asta se poate doar practicând blândețea, știi?”
Despre Sanctuarul Nima
Sanctuarul Nima se află în satul Brăduleț, județul Argeș, la scurtă distanță de Curtea de Argeș. Poate fi vizitat, cu rezervare prin pagina de Facebook și presupune o donație.
La finalul discuției cu Doina, am aflat că, printre alte tipuri de ajutor, cum ar fi donația recurentă sau adopția la distanță, au nevoie și de colegi noi sau voluntari. Toate informațiile despre Sanctuar și despre modalitățile de a-l sprijini sunt pe site-ul lor oficial: www.sanctuarnima.ro
