Imaginează-ți că aștepți un rezultat medical care poate schimba totul. Îți simți inima cum bate mai tare, iar mintea construiește scenarii, oricât ai încerca să-ți controlezi gândurile. Săptămâni la rând, trăiești și retrăiești un verdict imaginar, iar fiecare scenariu pare mai dureros decât celălalt. În tot acest timp, corpul tău și emoțiile tale se află într-o stare de alertă continuă. Iar când rezultatul real vine, în sfârșit, descoperi că totul e în regulă cu tine și că te-ai lăsat măcinată de o povară imaginară.
De ce suferim mai mult în mintea noastră?
Creierul nostru nu face diferența între ce este real și ce este imaginar. Atunci când anticipăm durerea sau rememorăm episoade traumatice, creierul activează aceleași regiuni responsabile de durerea fizică. Mai mult, așteptarea unui eveniment neplăcut amplifică intensitatea suferinței.
Totul începe cu educația primită. Suntem programați social să reacționăm într-un anumit fel în situații dificile. De exemplu, când pierdem pe cineva drag, cutumele culturale ne învață că se cuvine să ne expunem suferința, altfel riscăm să fim judecați. Această „normalitate” socială devine, astfel, un standard inconștient.
Chiar dacă fiecare procesează durerea diferit, așteptările celorlalți pot amplifica suferința, mai ales dacă avem o fire auto-critică.
Inteligența emoțională joacă și ea un rol important. Persoanele cu empatie ridicată sau cele care au rămas cu răni emoționale din copilărie pot resimți durerea mai intens. Experiențele dificile care ne marchează de-a lungul vieții pot influența profund modul în care percepem suferința, modelându-ne sensibilitatea și reacțiile emoționale. De exemplu, rana de abandon poate transforma o situație banală de separare într-o experiență copleșitoare.
În plus, experiențele traumatice din trecut creează un teren sensibil. Creierul și corpul nostru pot deveni hipersensibile la situații similare, amplificând percepția durerii chiar și atunci când realitatea nu o justifică.
Cum putem diminua suferința din mintea noastră?
1. Conștientizează gândurile care te copleșesc. Observă momentele în care îți creezi scenarii dureroase. Întreabă-te: “Aceasta este realitatea sau doar imaginația mea?” Scrie-ți gândurile într-un jurnal, apoi analizează-le mai târziu. Vei descoperi că multe dintre ele nu au o bază solidă.
2. Gestionează-ți emoțiile prin mindfulness. Practicile de respirație, meditație sau yoga te pot ajuta să rămâi ancorată în prezent și să reduci stresul care amplifică durerea imaginară.
3. Conectează-te cu ceilalți. Sprijinul emoțional are un efect analgezic. Faptul că poți vorbi cu cineva despre ceea ce simți reduce intensitatea suferinței.
4. Practică recunoștința. Gândește-te la lucrurile bune din viața ta, chiar și atunci când ești copleșită de suferință. Recunoștința ajută creierul să se concentreze pe aspectele pozitive.
5. Acceptă-ți ritmul personal. Nu există un mod „corect” de a suferi. Este esențial să îți dai voie să simți și să vindeci în timpul tău.
La final, amintește-ți: durerea reală este deseori mai puțin intensă decât cea din mintea noastră. Creierul nostru poate fi cel mai mare aliat al nostru sau cel mai mare obstacol. Alegerea este a ta: să rămâi blocată în scenariile dureroase ale imaginației sau să te ancorezi în realitatea momentului prezent.
Foto: Freepik
