De la studiul lui Vosoghi, Roy și Aral, publicat în revista Science în 2018, știm că pe internet minciunile se răspândesc mult mai rapid și ating mai mulți utilizatori decât adevărul. Altfel spus, mult mai mulți oameni au șansa să citească știri false pe internet decât informații verificate. Mai mult decât atât, algoritmii platformelor digitale sunt programați să livreze acele informații care ne țin atenți și maximizează engagementul, conținutul care ne captează și care ne reține mai mult timp pe platformă pentru că astfel generează venituri financiare companiei Big Tech respective. Iar știrile care ne atrag cel mai tare atenția sunt titlurile senzaționale, zvonurile, afirmațiile scandaloase, teoriile conspirației.
Toți suntem targetați de știri false pe rețele sociale. Fiecare dintre noi avem prejudecățile, valorile, ideile noastre ferme. Și în ciuda optimismului că putem detecta ușor știri false și a convingerii că nu picăm noi în capcana dezinformării, oricine poate fi victima minciunilor de pe internet, indiferent de nivelul de educație formală.
Studiile despre cum consumăm știri ale lui Rob Brotherton publicate în volumul Bad News: Why We Fall for Fake News (Bloomsbury Sigma, 2020) arată că există o predilecție a consumatorului media de a căuta acele știri care îi convin, care îi confirmă bănuielile, care îi validează suspiciunile sau valorile profunde. Din păcate, nu adevărul este căutat de consumatorul media obișnuit, ci acele știri care îl emoționează, îl distrează sau îi confirmă perspectiva subiectivă, părtinitoare asupra realității.
Știrile false au succes la public pentru că cei care le răspândesc intenționat și care debitează gogoși se bazează pe convingerile receptorilor, pe ce vor să audă oamenii, pe prejudecățile utilizatorilor țintiți, pe ce le place consumatorilor de știri să afle mai rău despre actorul - persoana, politicianul, instituția, autoritatea etc - pe care îl urăsc sau îl disprețuiesc mai mult. Cei care cad în plasa fake news știau ei de dinainte că lucrurile stau așa cum le confirmă lor autorii știrilor false.
Fake news se referă la știrile false, inventate și răspândite cu intenția de a induce cititorul în eroare și sunt redactate după forma și caracteristicile știrilor verificate din mass media. Pot părea verosimile, dar după o analiză atentă se dovedesc mincinoase, părtinitoare și denigratoare. Cercetătorii fenomenului recomandă folosirea conceptului de dezinformare în locul sintagmei fake news, pentru că termenul fake news a fost puternic ideologizat. Astăzi politicienii acuză jurnaliștii din mass media critică, cu care nu sunt de acord, că sunt fake news.
3 reguli care ne feresc de capcana dezinformării
Verifică sursa informației! Înainte de a împărtăși altora o informație, asigură-te că provine de la o sursă de încredere. Dacă informația care provine de la o sursă dubioasă (o postare pe rețele sociale, articol pe site necunoscut sau blog care se pretinde de investigații) nu se confirmă din alte articole ale unor publicații care practică jurnalism de calitate, agenții de știri credibile sau experți în domeniu, atunci este foarte probabil să fie doar un zvon sau o minciună gogonată. Dacă informația provine dintr-o sursă necunoscută sau dubioasă, este mai bine să verifici de două ori înainte de a o considera veridică. Credibilitatea sursei scade cu cât are o agendă, o implicare sau un interes direct în relatarea faptelor.
Evaluează conținutul în mod critic! Fii atent la stilul de prezentare: știrile false au de regulă titluri senzaționaliste, de cancan, alarmiste sau exagerate. Cu cât structura articolului e mai încâlcită și mai lipsită de coerență și logică, cu atât redactarea e mai subiectivă. Lipsa de echilibru în redarea punctelor de vedere relevă intenția de manipulare a cititorului. Trebuie să distingi între fapte și opinii: atenție la părerile sau suspiciunile autorului care nu se confirmă cu date concrete sau documente scrise.
Soluția este să pui sub semnul întrebării propriile prejudecăți și să confrunți mai multe surse înainte de trage o concluzie despre ce se relatează. Nu uita că avem tendința de a da crezare acelor informații despre care ne place să credem că sunt adevărate pentru că vin să confirme bănuieleile sau suspiciunile noastre! Dacă ne interesează faptele, nu sofisme pentru antipatiile noastre, atunci verificăm conținutul prin apelul la martori sau persoane implicate direct în eveniment.
Verifică faptele! Îi poți întreba pe cei implicați în eveniment pe rețelele sociale sau contactându-i direct. Trebuie să te asiguri că ai încrucișat toate punctele de vedere dacă știrea este concepută mai mult din opinii și declarații. Folosește instrumente de verificare a faptelor sau site-uri specializate dacă e imposibil să verifici faptele de la cei implicați direct: Snopes, FactCheck.org, Veridica.ro, Mediastandard.ro, Misreport.ro sunt utile pentru a confirma veridicitatea unor afirmații publice. Aceste resurse oferă analize detaliate și de context și te pot orienta în a discerne între știri reale și știri false.
Antonio Momoc, autorul cărții Comunicare și Internet. Populism și criza democrației liberale (Tritonic, 2023), fondatorul companiei de traning Red Carpet Production pentru care susține programe de Abilități de prezentare și Vorbire în public, profesor de comunicare la Facultatea de Jurnalism, Universitatea din București. Este lector la Fundația Calea Victoriei, unde va susține cursul Democraţie vs populism – cum ne protejăm de dezinformare?, din data de 2 aprilie 2025.
Foto: Freepik
