Actele magice se performau atunci când mersul natural al lucrurilor se întrerupea brutal, datorită unor întîmplări pe care omul le interpreta ca fiind cauzate de forţe malefice sau benefice, care aduceau fericire sau nenoroc.
Putem vorbi, astfel, de o magie homeopatică (bazată pe similitudine, cînd magicianul credea că putea provoca orice efect prin imitarea lui) și de o magie contagioasă (bazată pe contact, cînd magicianul credea că, acţionînd asupra unui obiect, acţionează și asupra persoanei căreia i a aparţinut obiectul).
Ambele tipuri de magie pot fi reunite sub denumirea de magie simpatetică: cele două variante se bazează, într adevăr, pe presupoziţia că obiectele acţionează unul asupra altuia datorită unei simpatii/legături/energii tainice, care se transmite de la un obiect la altul. Astfel, simpatia reprezintă condiţia necesară și suficientă pentru magie. Toate riturile magice sunt simpatetice și toate riturile simpatetice sunt magice. Dar sistemul magiei simpatetice nu este alcătuit numai din precepte pozitive, ci el cuprinde și un număr foarte mare de precepte negative, adică de interdicţii (tabu-uri).
Acte banale privite ca purtătoare de mesaje sacre
Strănutul, ca și căscatul, sughiţul, țiuitul urechilor etc. este un semn evident al consacrării temporare: de multe ori se spune că, în acest timp, omul este vizitat de un duh, sau că acesta este un semn al prezenţei sacre. Când cuiva îi ţiuie urechile se spune: vorbește cineva despre tine, ţi a dat dracul o palmă, a trecut dracul pe lângă tine sau e îngerul care sună clopoţelul și ţi dă de știre că se apropie diavolul. Ca să te aperi de el, trebuie să ţi faci de îndată cruce la urechea aceea. De asemenea, se spune că, în cazul deochiului, oamenii se aprind la faţă și au călduri, ori le ţiuie urechile.
Și strănutul are implicații magice: „Cînd strănuţi e bine și ceea ce gîndești atunci se va izbîndi”; „Se crede că, dacă a strănutat cineva îndată după ce a spus ceva, zisele lui sunt adevărate și se vor împlini”.
Marcarea semiotică a strănutului este, de asemenea, un element obișnuit pentru gândirea magică: se spune, astfel „cine strănută de două ori – e bine; cine strănută de trei ori – e semn rău”. Să nu uităm și o altă interpretare, ce se încadrează, de asemenea, acestui tip de logică: „Când strănuţi de trei ori în șir și vârtos, e semn că vei face mare chef”.
Românii, grecii, spaniolii, germanii spuneau: când cască cineva, să și facă imediat cruce la gură, că să nu intre prin ea necuratul în trup. Tot așa, când cineva căsca în prezenţa lor, hindușii pocneau întotdeauna din degete, crezând că împiedică astfel sufletul să iasă prin gura deschisă. Despre o persoană deocheată, deci aflată și ea sub incidenţa sacrului, se crede în continuare că va căsca des.
Când sughiți, e semn clar că te pomenește cineva (nu se știe dacă de bine sau de rău) și nu-ți rămâne decât să te gândești la o persoană - dacă ai ghicit-o, sughițul se va opri.
Animalele negre
Știm că magia dispune și de animale consacrate, specializate, care pot influența viața oamenilor, singure sau în urma acțiunii farmecelor unui magician. Ca regulă generală, în asemenea cazuri, puterea magicianului ţine de raporturile sale cu animalele. De la animalul asociat își trage el puterea, și acesta este cel care îi dezvăluie formulele și riturile magice.
De multe ori, însă, simpla prezență a animalului are o semnificație aparte. Concretizarea acestor puteri magice este surprinsă în multe credinţe: „Găină neagră și cocoș negru e tare bine să ţii la casă, căci de acea casă diavolul nu se apropie, căci ei văd totul; și fug farmecele și orice fapt ca și de câine și mâţă neagră”; „Cocoșul care cântă noaptea devreme în poiată, este semn că sunt tîlhari în sat; el știe”...
Mai mult, se spune că, la cehi, există credinţa că motanii, la împlinirea vîrstei de șapte ani, se prefac în diavoli, iar pisicile – în vrăjitoare. Și germanii cred că pisicile se transformă în vrăjitoare la douăzeci de ani.
Ghicitul prin interpretarea formelor
Cine nu are și astăzi obiceiul de a interpreta dantelăria zațului de cafea pentru a căuta acolo siluete sau simboluri despre care bănuim că ne oferă informații despre viitorul nostru? Pînă la cafea, ghicitul în vechime se făcea prin intermediul cerii sau al plumbului topit: „Spre a afla ori de vor trăi sau muri, femeile topesc ceară sau plumb. Dacă plumbul sau ceara topită ia forma crucii, apoi e semn de moarte; dacă ia o altă formă, apoi se zice că respectiva va trăi”; „Fetele adună apă rece ne ncepută într o strachină, însă mai ales într un pahar. După aceasta topesc într o lingură sau în altceva plumb și apoi îl toarnă în apă.
Dacă din plumbul turnat în apă se formează ceva ca un chip de om, atunci se crede despre fata pentru care se face aceasta că se va mărita; iar dacă nu se formează nimic, decât numai niște grămezi de plumb, atunci se crede că nu se va mărita. De cumva însă se formează un chip de om și pe lângă el mai multe puncte, atunci crede fata care a topit plumbul că viitorul ei bărbat, ursitul ei, va fi om bogat, om cu stare, iar de cumva se formează numai chip de om fără puncte, atunci crede că viitorul ei bărbat va fi om sărman. De se formează din plumbul topit și turnat în apă o biserică, viitorul soţ al fetei va fi preot; de se formează pădure, bărbatul ei va fi pădurar; de se formează o cruce, crucea e ursitul ei, vasăzică n are ce să mai aștepte la măritat, căci încă înainte de aceasta are să moară”.
A-i ieși cuiva cu plin
Opoziţia gol/plin este o opoziţie fundamentală din cadrul sistemului mai amplu ce caracterizează distincţia dintre lumea pămînteană și cea supranaturală. Este vorba, în primul rînd, de un element primar al logicii tradiţionale, plinului (pozitiv, fast) corespunzîndu i în mod firesc golul (negativ, anulare a realităţii, lipsă, nefast). Ieșirea „cu plin” reprezintă un semn bun („în plin” - împlinire), iar ieșirea cu sec, cu vasul gol – e semn rău: „Unii cred că ieșirea cu gol e semn rău numai pentru cel plecat în călătorie” sau în general la drum.
Antoaneta Olteanu, etnolog şi profesor dr. la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, este lector la Fundatia Calea Victoriei, unde va sustine, online, cursul Introducere în magia populară românească, începând cu 10 aprilie.
Foto: Freepik
