Corina ne-a acordat un interviu în care a vorbit despre feminitate, însă și despre presiunea pe care societatea o pune, în continuare, asupra femeilor. Despre cum să rămâi puternică, fără să-ți pierzi vulnerabilitatea și despre cum ar suna o lecție despre frumusețe pentru o tânără fată.
Se spune că vârsta pe care o avem când ne visăm este vârsta noastră psihologică. Tu câți ani ai când te visezi și de ce crezi că e tocmai acea vârstă?
Aș putea să îți spun că vârsta mea preferată este 30 de ani. Acolo eu aș îngheța timpul sau aș repeta, dacă aș avea o baghetă magică. Acel an și cei ce i-au urmat imediat. Desigur că fiecare vârstă are frumusețea ei, însă aceea mi s-a părut mie cea mai bună, plină de întâlniri interesante, care mi-au trasat un traseu frumos până azi.
Ești o femeie tare frumoasă. Ce crezi că a schimbat frumusețea în destinul tău profesional și personal?
Mulțumesc, însă consider că frumusețea este relativă. Poate mi-a deschis niste uși mai ușor, dar mi-a și închis altele, cu cheia prejudecăților. Ca o sabie cu două tăișuri. Atât personal, cât și profesional, frumusețea nu e de ajuns. Îți poate deschide ușa, dar dacă nu e dublată de personalitate și alte calități, te ține în pragul ușii. Plus că... este efemeră.
Devine, vreodată, frumusețea o povară?
Pentru mine nu a fost niciodată o povară, ci un avantaj pe care am știut să îl folosesc. Cine a crezut altfel, să fie sănătos. Nu îmi pierd vremea demonstrând ceva cuiva. Dacă m-au învățat ceva călătoriile – suntem atât de diferiți și frumoși tocmai prin această diversitate și prejudecățile sunt reale piedici în relațiile dintre noi.
Îți place să ai grijă de tine? Ți se întâmplă să mai și obosești?
Având o meserie „în vitrină”, este ceva normal să nu mă culc pe o ureche, să nu îmi caut scuze când vine vorba de aspectul fizic. Cred că nicio femeie nu ar trebui să se neglijeze pe ea, indiferent că are sau nu public – mă refer la job, dar și la partener/prieteni.
Mergi vreodată la culcare fără să te demachiezi? De ce?
Înțeleg importanța îngrijirii tenului și nu fac această greșeală. Mai ales pentru că tenul meu suportă de atâția ani machiaj profesional, mai încărcat decât cel de zi cu zi, simt nevoia să „mă dezbrac” de machiaj cum ajung acasă.
Dacă i-ai oferi unei tinere fete 5 sfaturi de frumusețe din propria ta experiență, care ar fi ele?
Să se demachieze. Să țină cont, mereu, când alege produsele de îngrijire sau machiaj de propriul tip de piele/păr/dimensiuni/forme, pentru că nu toți suntem la fel și e bine să știi ce te avantajează și ce nu.
Alt sfat – să nu exagereze cu expunerea la soare – îmbătrânește pielea și duce la pete pigmentare.
Să nu creadă că un produs scump face minuni – mai importante sunt genetica și îngrijirea de bază.
În final, să nu apeleze la nimic fals semi-permanent sau permanent – extensii de gene, buze, acid, botox și mai știu eu ce are ea impresia că o face mai frumoasă. Imperfecțiunile au farmecul lor, ne dau personalitate și, dacă știi cum, le transformi în arma ta de frumusețe și seducție.
Care e ritual zilnic de frumusețe peste care nu sari? Dar săptămânal?
Hidratare – cremă de zi și cremă de ochi seara, o dată la 2 luni o curățare a tenului și o mască tot de hidratare la cabinetul de cosmetică, ma demachiez și evit machiajul în zilele libere, folosesc cremă cu SPF mai ridicat pentru față atunci când merg la plajă.
Ai zile în care nu-ți place de tine? De ce?
Ce femeie nu are astfel de zile? Dacă femeile ar avea mereu încredere în ele, industria de frumusețe ar da faliment. Pur și simplu, nu știu. Cred că treaba asta cu frumusețea vine din interior, nu e doar o vorbă. Starea de sprit pe care o am îmi influențează și imaginea din oglindă.
Ce nu-ți lipsește din geantă, când ieși în oraș, în afara obiectelor previzibile?
Ceva deosebit? Pastile. Am în fiecare geantă câte o pastilă de durere sau de alergie. Just in case.
Ce crezi că este feminitatea și de ce, oare, avem tot mai multe discuții despre cultivarea feminității, ca și cum ar fi ceva artificial, care trebuie antrenat?
Societatea cere multe femeilor și astăzi, deși nu pare. Mai mult decât o cerea pe vremea părinților/bunicilor noștri. Iar presiunea socială e și mai mare din cauza rețelelor sociale. De aceea, femeile au tendința, în aceste vremuri, să arate că sunt egale bărbaților în tot. Că le pot face pe toate singure. Dacă e nevoie, și în locul bărbaților. Sunt puternice, sunt independente financiar, dar și emoțional. Cred că emoția, empatia și iubirea nu trebuie să se piardă, indiferent de evoluția noastră și de trecerea prin timp.
Este important să te iubești pe tine, dar să îi iubești și să ții cont și de nevoile celor din jur.
Este sănătos să fii independentă financiar, descurcăreață, dar lasă-i și lui scena. Bravo ție că ești puternică, dar nu pierde nici momentele de vulnerabilitate și blândețe. Eu zic că echilibrul este cheia în toate. Iar femeia, și în acest secol, trebuie să nu uite să fie empatică, blândă, bună, delicată, fără să însemne că pierde respect, job bun, independență.
Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult în relațiile dintre oameni?
Sinceritate. Mi se pare că e tot mai rară. Oamenii au tot mai multe măști. Citisem undeva o frază interesantă – nu devenim intimi când ne dăm hainele jos și facem dragoste, ci când ne dezbrăcăm de măști unul în fața celuilalt.
Care e sărbătoarea ta preferată și ce faci special pentru a simți că e sărbătoare?
Ziua mea. Am o tradiție să plec undeva în vacanță. În ultimii ani – mai mereu la căldură. Este cadoul pe care mi-l fac singură, fără regrete.
Ești critică cu tine însăți? Cum s-a schimbat discursul tău interior, pe măsură ce au trecut anii?
De fel sunt pragmatică și sinceră, nu mă pierd în diplomații și ambalaje atent alese în vorbele mele. E și bine, e și rău. Desigur, și cu mine sunt critică și îmi place să nu mă mint. Îmi cunosc bine deja calitățile și defectele. Cu unele folosesc auto ironia, cu altele mă lupt să le schimb, mă cert pe mine, mă împac.
Cum te-ar descrie prietena ta cea mai bună?
Am un prieten cel mai bun, care nu se dă în laturi să îmi spună sincer când greșesc sau să mă încurajeze când e nevoie. Nu l-aș pune să mă descrie, pentru că am râde cu lacrimi noi doi, iar cei din jur s-ar cruci, ar crede că de fapt ne certăm. Avem glumele noastre, care din exterior par prostești, normal. Cred că asta ne și apropie – ne permitem să fim cum vrem noi când suntem împreună. Nu ne judecăm.
Foto: PRO TV
