Luni am avut parte de câțiva invitați speciali, care au venit cu mic cu mare, să ne transmită spiritul sărbătorilor de iarnă. Cor Cu Dor, îndrumat de dirijoarea Teodora Jaworski, e un ansamblu format din tineri de diverse vârste, pasionați de muzică și dornici să învețe cât mai multe împreună.
Cei mici mi-au adus aminte de mine, cam pe la vârsta lor. Am făcut și eu parte dintr-un cor mare de copii și îmi amintesc cât de mult era de lucru în perioada sărbătorilor. Ce-i drept, munceam toți cot la cot, cu zâmbetele pe buze, pentru că făceam ceva foarte frumos împreună. Costumele, serbările și repetițiile erau ca o joacă de care ne bucuram, în ciuda eforturilor. Așa s-au prezentat și copiii de la Cor Cu Dor la radio, zâmbitori și nerăbdători să ne cânte.
După ce ne-au colindat la matinal, am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu Teodora Jaworski despre pasiunea pentru muzică și ce eforturi presupune perioada Crăciunului pentru cor.
În primul rând, felicitări! A ieșit foarte frumos și se vede că depuneți efort și pasiune în ce faceți. Îmi aduc aminte când eram și eu în cor. Au fost niște ani frumoși, care m-au format mult. Am amintiri foarte colorate cu dirijoarea noastră, care ne dezvolta pasiunea pentru muzică cu care deja veneam la cor. Cum le inspirați voi copiilor această pasiune vizibilă pentru muzică?
Teodora: Cred că depinde de la caz la caz, mă refer la metodele pe care le folosește fiecare pentru a lucra cu copiii. Eu nu am niciun secret. Eu doar îmi doresc ca lor să le fie bine și să le crească frumos. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Îmi place muzica, sunt muzician. Și atunci, în momentul în care avem preselecții la cor, eu le spun de la început ce presupune, ce trebuie să facă, în ce se bagă. E muncă, dar e o muncă faină, care duce la un final foarte frumos. Emoțiile pe care le simți atunci când ești pe scenă și aplauzele pe care le primești din partea publicului nu se compară cu absolut nimic. Atunci, ei trebuie să știe din start spre ce țintim. Scopul nostru e să cântăm cât mai curat, să cântăm cât mai multe stiluri muzicale și să cântăm cu energia necesară pentru a atinge sufletele publicului.
Asta e o lecție foarte importantă pentru micii artiști. Când eram noi mici, ne dădeam seama că se apropie venirea Moșului când începeam să repetăm colinde. Au copiii vreun colind preferat?
Teodora: Cred că sunt mai multe. Acum, spre exemplu, dimineață i-am întrebat pe copii ce vor să cânte. Dacă vor să cânte „O, ce veste minunată” sau „Astăzi am văzut minunea” și au ales primul colind. Eu cred că dintre cele românești, cele care sunt mai tradiționale sunt mai atrăgătoare și pentru ei, pentru că și ei, la rândul lor, simt exact ce simte și restul lumii. Când te gândești la „O, ce veste minunată”...
E ceva familiar, e ceva ce deja porți în suflet.
Teodora: Da, exact. Iar dintre cele în alte limbi, cred că „Ședrik”. E un colind în ucraineană, care de fapt e o variantă a „Bell Carol” din engleză. Le place foarte mult. Cred că ăsta ar fi cel preferat, deși cântăm o groază de colinde.
Care e atmosfera la repetiții când se apropie sărbătorile? Vin copii cu alt avânt? Li se schimbă cumva energia?
Teodora: Cred că energia e cam aceeași. Într-adevăr, cu o săptămână înainte de un concurs, concert sau de un eveniment la care am fost invitați să cântăm, încercăm, pe cât se poate, să repetăm exact ca și cum am fi pe scenă. Adică, în pozițiile în care trebuie să stăm, să ne acomodăm cu cântatul în picioare și, într-adevăr, în cazul ăsta se schimbă puțin atmosfera. Până la urmă, poziția de cântat e alta și trecem prin piese ca și cum suntem la concert, dar în general, energia lor este aceeași. Ei sunt foarte atenți. Mai vorbesc câteodată, e inevitabil, suntem 50 – 60 de membri.
De asta întrebam, știu că sezonul sărbătorilor este destul de solicitant pentru corurile de copii.
Teodora: Da, noi am avut, și încă avem, un decembrie, așa cum spun copiii, „full”. Am avut, până acum, destul de multe concerte și vom mai avea în continuare, până pe data de 20.
Vă urez mult succes! Și vă țin pumnii!
Teodora: Mulțumim!
Am vrut să aflu și perspectiva micilor artiști în devenire. Am vorbit puțin cu Eric Obae, membru Cor Cu Dor și mic muzician cu mult potențial. La 13 anișori, a scos deja o piesă originală împreună cu amica lui Alessia, intitulată „Time” și joacă și în musicalul de succes „School of Rock”. E pasionat de muzică de mic, și se vede din activitatea lui, deja destul de stufoasă. Pe lângă talentul său, Eric este un copil foarte sociabil și politicos. Mi-a părut bine să îl cunosc și să îl întreb câteva lucruri despre pasiunea lui pentru muzică și planurile lui de Crăciun.
Bună, Eric! Am înțeles că ești un mic artist cu mult potențial. Astă-primăvară ai lansat și primul cântec original. Ce te-a inspirat să te apuci de cântat? A fost vreun artist? Vreo piesă?
Eric: Muzica părea un hobby ceva mai diferit. Eram cu părinții mei seara, la biroul lor, și îmi povesteau de un profesor de muzică care predă mai multe instrumente. M-au întrebat la ce instrument aș vrea să cânt. Am ales chitara și m-am apucat. După am schimbat și profesorul. La început nu cântam vocal, m-am apucat mai târziu. Am avut concerte foarte mici, cu câteva piese la restaurante, cu profesorul meu de chitară. Apoi m-am apucat și de canto, iar peste un an, am intrat și în castingul „School Of Rock”. Atunci m-am perfecționat vocal.
Cum a fost pentru tine prima urcare pe scenă?
Eric: Depinde. „School Of Rock” a fost prima experiență cu o scenă mare.
Ai avut emoții? Cum s-a simțit?
Eric: Am avut mari emoții. Însă eram foarte bine pregătit și, atunci, m-am simțit sigur pe mine.
De ce ai ales chitara? Ce te-a chemat către acest instrument?
Eric: (Râzând) Nu mai știu ce era în capul meu când aveam șapte ani. Îmi plăcea foarte mult, mi se pare că e un instrument interesant, care se cântă în foarte multe feluri.
Și, ca să te cunosc pe tine mai bine ca om, ce îți dorești în mod special de la Moșu?
Eric: Îmi doresc în mod special un set Lego „Home Alone”. Sunt disperat după Lego. Îmi aduce cea mai mare bucurie de Crăciun. Iar „Home Alone” este filmul meu preferat, mă uit în fiecare an.
Care e esența Crăciunului, din punctul tău de vedere, Eric?
Eric: Păi, când eram mai mic, Crăciunul însemna Moș Crăciun. Acum, îmi place mult să merg la târguri și să cânt colinde. Am multe colinde în repertoriu.
Știu că e mult de muncă perioada asta.
Eric: Da, dar e foarte frumos.
Vizita celor de la Cor Cu Dor a transmis în tot Radioul lui Moș Crăciun veselie și căldură. Mulțumim copiilor că ne-au colindat așa de frumos!
