În primul rând, hai să vorbim despre ce înseamnă un obicei prost. Pentru mine, personal, înseamnă o acțiune repetată care, pe termen lung, îmi aduce prejudicii pe plan fizic, emoțional sau relațional.
Concret: stau mult timp în fața televizorului în fiecare seara? Mi se dereglează somnul.
Nu mă ridic mai deloc de la laptop în timpul zilei? Mă doare spatele.
Îmi critic constant partenerul? Ajung să mă cert cu el. Și exemplele pot continua.
Iar aici sunt două scenarii: cel în care fac lucrurile acestea în mod inconștient, caz în care o „trezire” ar fi primul pas spre a schimba ceva sau cel în care se întâmplă asta în mod conștient, caz în care trecerea la acțiune este cea care poate să facă diferența.
Etapa 1: „Trezirea”
Se spune că profesorul apare atunci când ucenicul este pregătit. La fel și „trezirea”: apare atunci când se întâmplă ceva. De cele mai multe ori, din păcate, ne trezim abia când ceva devine „prea mult” și primim semnale din exterior: apare o durere în corp, ne gestionăm cu greu emoțiile, alungăm din viețile noastre oameni dragi.
De asemenea, trezirea poate să vină atunci când cineva drag pățește un necaz și experiența sa devine o lecție pentru noi. Ideal ar fi să nu ajungem în niciuna dintre cele două situații pentru a ne trezi, ci mai degrabă să reprezinte constant o prioritate pentru noi acest proces de auto-cunoaștere, astfel încât atunci când este nevoie să luăm măsuri, să ne fie mult mai ușor. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să deprindem arta auto-observării și a atenției îndreptate asupra noastră, cel puțin în aceeași măsură în care privim la lucrurile din afara noastră.
Etapa 2: Acțiunea
Care sunt elementele-cheie în ecuația formării obiceiurilor? Elementul declanșator („butonul”) și recompensa! Așadar, la ce anume trebuie să ne uităm dacă vrem să trecem la acțiune și să schimbăm un obicei? Să nu mai ajungem la „buton” sau să echivalăm recompensa cu altceva, din sfera pozitivă.
Exemple concrete:
Știu că îmi plac dulciurile, nu cumpăr. Dacă nu am în casă (elementul declanșator), nu am cum să mănânc.
Îmi place să stau seara mult la televizor pentru că asta nu îmi solicită creierul (recompensa)? Înlocuiesc asta cu câteva exerciții de respirație care nu presupun să îmi pun mintea la contribuție.
Când vine vorba despre obiceiurile proaste, la originea lor sunt emoțiile neplăcute, cele de care vrem să fugim sau pe care vrem să le ascundem undeva „sub preș” – tristețea, plictiseala, lipsa de sens.
Pentru că anticipăm efectele acestor stări neplăcute dacă ne ies în cale, compensăm printr-un comportament nociv (ne refugiem în telefon, televizor, shopping, snacking etc) și ne slăbim acel mușchi al controlului emoțional, ceea ce pe termen lung duce la dispariția lui.
Ce mai ajută, în afara de asta?
1. Cine mă susține în demersul de cultivare a obiceiurilor sănătoase – dacă încerc să mă las de snack-urile nesănătoase, dar partenerul meu aduce în fiecare seara chips-uri la televizor, e puțin probabil să îmi iasă. Este nevoie să cerem sprijin și să creăm „rețeaua” de care avem nevoie pentru a ține frustrarea la distanță.
2. Știi vorba „Îți schimbi locul, îți schimbi norocul”? Cam așa e și cu obiceiurile! Dacă încerci să introduci exercițiile de meditație în viața ta, s-ar putea să nu îți iasă dacă faci asta în același spațiu în care muncești și mintea ta asociază locul acela cu grijile. Fă o mică schimbare de mediu (poate altă lumină, alt aer, alte sunete sau niciun sunet!) și o să se schimbe și energia!
3. Cât de mare este elefantul din cameră? Dacă o să vrei să începi să faci minimum 15.000 de pași zilnic, în condițiile în care luni la rândul nu te-ai mișcat mai mult decât între sufragerie și bucătărie, dezamăgirea va fi mare și demotivarea va veni rapid. Așa că poate azi îți ies 4000 de pași, mâine îți setezi o destinația frumoasă la care o să fii entuziasmat să ajungi și o să faci 5000 de pași, poimâine o să iasa si prietenii tăi cu tine la un mindful walk și, uite-așa, în ziua cu numărul 21, vei fi ajuns sau chiar depășit cei 15.000 de pași zilnici. O călătorie de o mie de mile începe cu un prim pas!
Dacă e să ne uităm la cât de mult timp ne trebuie pentru a aduce un obicei nou în viața noastră, până nu demult se spunea că e nevoie de 21 de zile consecutive de întreținere a unei rutine, pentru că se pare că 21 de zile îi ia unei noi conexiuni neuronale să se formeze complet în creier. Alte teorii vorbesc despre regula 21/90, care spune că un obicei deja format în 3 săptămâni (21 de zile), devine un reflex și aduce o schimbare reală a stilului de viață dacă ulterior îl menținem încă 3 luni (90 de zile).
Dincolo de cifre și mituri, eu vreau să te las cu o întrebare: care e DE CE-ul tău? De ce e importantă shimbarea aceasta pentru tine? Dacă o să mergi în profunzime și o să vrei cu-adevărat să găsești răspunsul, vei aplica regula „dacă există voință, atunci vei găsi și calea”. Succes!
Anca Amariei este primul terapeut prin yoga din România, acreditat de către IAYT (Asociația Internațională a Terapeuților prin Yoga din SUA), după o formare de peste 800 de ore la Institutul de Terapie prin Yoga din Amsterdam. De asemenea, este specializată în neuromindfulness (Neuromindfulness Institute), acordarea primului ajutor în sănătatea mintală (MHFA UK), trauma-informed yoga (TCTSY Amsterdam) și antrenamente de respirație (Yogabody Barcelona). Practică yoga din 2013 și facilitează clase de grup și private în București și peste hotare, ateliere pentru dezvoltare personală, retreat-uri de wellbeing. Este și mentor în comunitatea She is Mom. Totodată, a acumulat peste 13 ani de experiență în comunicarea de brand și corporativă și a desfășurat nenumărate activități de wellbeing în mediul corporate.
Foto: Pexels
