Spre sfârșitul anilor 1800 și începutul secolului 20, pionierii psihologiei de azi au fost nevoiți să demonstreze că pot măsura elemente ce țin de psihicul uman și că pot formula în baza acestor măsurători un soi de legi care să guverneze psihologia ca știință. Logica era una extrem de simplă și de intuitivă: putem să ne dăm seama ce se află în mintea unui om, observând care sunt acțiunile sale. Pe principiul, vezi pe cineva că urlă, înseamnă că este nervos, supărat, agitat; vezi pe cineva că râde, însemnă că e vesel, bine dispus. Evident că lucrurile nu stau chiar așa, dar acest principiu (știm ce este în mintea unui om observând acțiunile sale) stă la baza scientizării psihologiei.
De ce nu (prea) țin măștile
Adevărul este că noi putem disimula foarte ușor comportamente opuse gândirii noastre: suntem triști dar zâmbim și glumim cu cei din jur; suntem obosiți dar le ridicăm nivelul de energie celor din jur etc. Dar asta se întâmplă doar în cazuri punctuale, pe termen lung este clar că nu putem să negăm la nesfârșit propriile nevoi. Iar asta se poate observa cel mai ușor în cum arată casa, mașina sau biroul nostru.
Foarte des mi se întâmplă în sesiunile de psihoterapie să-mi dau seama dacă am sau nu de-a face cu depresia, tulburările obsesiv comportamentale, anumite tulburări de personalitate, nevoia de a păstra aparențe, tulburarea narcisistă, diferite traume și multe altele, doar din cum îmi descriu clienții spațiul în care trăiesc. Iar asta se întâmplă pentru că, spre deosebire de un comportament punctual, organizarea spațiului din jurul nostru este rezultatul unui proces îndelungat de acțiuni și alegeri, ce descrie foarte clar ce se întâmplă în interiorul nostru.
Casa ta vorbește despre tine
Iau de exemplu persoanele care au casele pline cu tot felul de lucruri de care clar nu au nevoie și care continuă să adune și să depoziteze tot: haine pe care nu le mai poartă, suveniruri inutile, broșuri sau reviste din cutia poștală, borcane, pungi și sticle, aparate care nu mai funcționează, seturi de veselă nedesfăcute de ani de zile și multe altele. Dacă îi întrebi, vor găsi o explicație logică pentru fiecare element/obiect însă adevărul este că aceste persoane caută să umple un gol din viața lor. Că au o căsnicie eșuată, că au pierdut pe cineva, că le-au plecat copiii de acasă sau pur și simplu nu primesc atenția/dragostea celor din jur, asta este modalitatea lor de a umple golul.
Un alt exemplu este al celor care au o dezordine exagerată în casă. Haine aruncate peste tot, chiuveta plină cu vase murdare, masa/biroul pline ochi cu te miri ce, cutii puse peste scaune de n-ai unde să te așezi, mizerie și tot felul de chestii stricate (prize, întrerupătoare, becuri, electrocasnice, etc.). Șanse mari în cazul ăsta să avem de-a face cu o stare depresivă, lipsa unei perspective, a unui sens. Ideea cheie aici este - ”Ce rost are?”
Și exemplele pot continua să curgă: de la 7 încuietori și lanțuri de siguranță la ușa de la intrare, până la case în care totul este inteligent și conectat la un IoT (Internet of Things), este clar că putem desprinde informații extrem de relevante despre fricile, bucuriile, relaxarea, atașamentul, obsesiile, stresul sau traumele unei persoane analizând pur și simplu spațiul în care trăiește.
Poate casa să ne schimbe mintea?
Bun, deci este clar, starea noastră interioară determină modul în care arată spațiul din jurul nostru. Întrebarea este, merge și invers? Dacă modific spațiul din jurul meu, pot să-mi schimb starea interioară? Și aici răspunsul este un mare DA! Știi momentul ăla când simți că ți-a venit inima la loc și poți să respiri mai ușor după ce îți iei 30 de minute să ordonezi în sfârșit sertarul plin de chestii expirate sau inutile, în care de mult nu mai găseai nimic și pe care nici măcar nu puteai să-l închizi la loc 😅? Asta este doar o mică mostră din impactul pe care îl pot avea ordinea și curățenia în viața noastră.
Am lucrat cu rezultate foarte bune împreună cu cei care se confruntă cu situațiile descrise mai sus: dezordine, depozitare, mizerie, vechituri, chestii stricate etc. Capcana în cazul lor este să-și imagineze că se rezolvă totul dacă trag tare 3 zile sau dacă angajează o firmă să-i ajute. În realitate, făcând asta, chiar dacă sunt șanse ca pe moment să se simtă mai bine, sunt șanse foarte mari ca niște luni mai târziu să ajungă înapoi de unde au plecat. Cheia succesului – adevărata transformare interioară, se întâmplă atunci când facem zilnic câte ceva, oricât de mic.
Iată care sunt recomandările mele și pașii pe care îi urmez cu cei care se confruntă cu spațiile descrise mai sus și vor să transforme procesul de curățenie/organizare într-unul terapeutic:
1. Fac ceva mic în fiecare zi – îmi strâng patul, spăl vasele, pun la loc lucrurile pe care le folosesc. Arunc tot ce-mi dau seama că nu folosesc sau nu mai funcționează, din lucrurile peste care dau întâmplător.
2. Îmi iau zilnic 15-30 minute pentru a mă ocupa de o zonă concretă, punctuală – un sertar, un raft, un dulap sau o anumită zonă din el (de exemplu: bara cu umerașe sau zona cu pantalonii), o cutie, ușa de la frigider, încălțările și așa mai departe. Din nou, contează ordinea și curățenia dar și aruncatul lucrurilor pe care nu le mai folosesc.
3. Îmi aleg o zi pe săptămână în care să dedic mai mult timp pentru zone mai mari din casă, cum ar fi o cameră întreagă.
4. Când nu mă pricep, apelez la ajutor specializat pentru a repara sau schimba tot ce nu merge în casă – de la o clanță sau un sertar și până la instalația electrică sau cea sanitară.
5. Îmi schimb mobila și renovez apartamentul – doar după ce am trecut prin toate etapele de mai sus și simt că am nevoie de asta.
Prin completarea task-urilor zilnice, mintea mea va sărbători constant câte un succes, iar prin îndeplinirea task-urilor mai complexe voi vedea schimbări mai spectaculoase care mă vor face să observ mai ușor procesul.
Oh, și încă ceva ...😁
Folosește-te de toate minutele dedicate procesului pentru a fi cu mintea doar pe ceea ce faci. Fără televizor cu știri pe fundal, fără podcast-uri în urechi sau vorbit pe căști la telefon. Poți apela poate la o muzică ce simți că-ți dă energie, dar atenția ta să fie constant pe fiecare obiect care îți trece prin mâini, mirosul detergentului, praful de pe cartea pe care o ștergi ș.a.m.d.
În felul ăsta, mai împuști un beneficiu fantastic. Ești mindful și îți antrenezi mintea să stea în prezent. Iar asta va amplifica procesul terapeutic pentru că îți va da o stare de calm și minte limpede.
