Ca mai toată lumea din jurul meu, și eu petrec prea mult timp cu ochii-n telefon. Deși mă simt vinovată, e aproape imposibil să mă țin departe de ecranul lui.
Pentru că-mi știu slăbiciunea și mai sunt și părinte, deci spun des „mai lasă telefonul ăla”, încerc să fiu un exemplu bun. Și nu e doar asta. Efectiv, simt că e o capcană din care vreau eu însămi să scap. Așa că-mi pun telefonul pe Airplane, îl las în altă cameră, încerc să-mi văd de viața mea. Invariabil, apare ceva de făcut care necesită, ați ghicit, telefon: o discuție, prognoza meteo, o comandă online cu plata care se confirmă din aplicația de mobile banking, notatul unei sticle de ulei pe lista de cumpărături.
Americanii au făcut un studiu recent și au constatat că oamenii își verifică telefonul, în medie, de 344 de ori pe zi. Iar obiceiurile de consum ale prietenilor de peste Ocean sunt relevante, am senzația, pentru orice persoană de pe planeta care are un telefon smart:
- 83% folosesc telefonul pe post de alarmă
- 80% verifică telefonul imediat după ce s-au trezit
- 62% dorm cu telefonul pe noptieră și petrec în jur de 50 de minute pe telefon, înainte de culcare (lumina albastră a ecranului este cea mai păguboasă când ne dorim ca creierul nostru să secrete melatonină, hormonul somnului)
- 67% au dat mesaj cuiva aflat în aceeași încăpere, pentru că a părut mai simplu să comunice așa.
Dependența de telefonul mobil nu are de-a face cu locul în care trăim, ci cu plăcerea incredibilă pe care o resimte creierul uman în fața ecranelor colorate și luminoase. Alertele, sunetele, bâzâitul telefonului ne fac să ne pierdem mințile, de parcă ne-am îndrăgosti de 344 de ori pe zi.
Îmi amintesc când, frustrată că nu pot desprinde copilul de telefon, l-am amenințat că i-l iau până-și termină temele. „Dar am fișele pe Whatsapp!” Din nou, 1-0 pentru telefon. Marele său atu este că, într-adevăr, ne ajută enorm. Cu cât ne obișnuim să folosim telefonul pentru mai multe acțiuni practice, cu atât se creează în creier noi legături neuronale (căci neuroplasticitatea este slăbiciunea noastră în relație cu telefonul smart).
Iar aceste legături neuronale noi ne duc spre telefonul mobil așa cum mână ciobanul oile spre staul. Adăugăm în schemă lumea hiperconectată pe care o propun rețetele sociale, filtrele de beauty tot mai performante și pare că ne mutăm, tot mai mult, într-o lume virtuală care ne promite să fie mai bună decât lumea în care, la drept vorbim, chiar trăim.
Consecințele dependenței de telefonul mobil
1. Ne concentrăm tot mai puțin
Telefonul ne antrenează creierul să facă multitasking. Chiar acum, în timp ce scriu, trag cu ochiul spre telefonul aflat lângă laptop și mă gândesc la persoana cu care vorbesc pe Whatsapp. Când vine un mesaj, mă opresc din scris și răspund, însă intru un pic și pe Facebook înainte să mă întorc la text. În același timp, am setată și alarma care mă anunță când să opresc cuptorul. Și, deși fac trei lucruri odată (scriu, comunic și gătesc), studiile arată că, de fapt, creierul meu nu dă randamentul maxim pe niciun plan dacă nu-i permit să se concentreze pe o singură activitate. Pentru că, de fapt, nu mă concentrez deplin pe niciunul dintre planuri. Așa că apar:
- anxietatea (de ce nu sunt în stare să mă concentrez),
- oboseala (fac slalom între sarcini),
- lipsa de satisfacție (nu sunt mulțumit de cum fac lucrurile)
- deconectarea de sine (a te concentra pe o singură sarcină înseamnă a te concentra pe tine).
2. Ne pierdem simțul identității
Dacă am putea folosi telefoanele smart ca pe instrumente utile, ar fi perfect. Dar n-o facem. Să ridice mâna (și să urce pe podium) cine reușește să folosească telefonul doar pentru activități practice (conversații, calendar, calcule, alarmă, lanternă etc). De obicei, una duce în alta. Deschizi lanterna să cauți o șosetă sub pat, vezi că ai notificări pe Facebook, acolo găsești o reclamă care te trimite să vezi un parfum nou, cauți prețul parfumului pe alte site-uri, postezi ceva pe Instagram, aștepți reacții.
Și ajungi să nu mai știi cine ești sau cât valorezi fără acele reacții.
Citeam undeva că telefonul mobil are asupra creierului uman efectul pe care o pisică îl are asupra unui câine. Îi spui că nu e voie să fugă după pisică, el se conformează, însă ori de câte ori pisica se mișcă, simți cum corpul câinelui se contractă. Ar da orice s-o fugărească. Așa suntem noi când nu ne dăm voie să ne verificăm telefoanele.
3. Se poate să ne prostim
Memorizarea este un antrenament pentru creier. Noile generații se revoltă în fața exercițiilor de memorie: de ce să învăț pe de rost date istorice sau nume de capitale, când am toate informațiile pe telefonul mobil? Google a devenit marea noastră memorie colectivă și, evident, are o capacitate de stocare mult peste capacitatea unui singur creier uman, oricât de isteț și de antrenat ar fi el.
Asta înseamnă, oare, că putem capitula? Că e în regulă să nu mai folosim creierul deloc și că-l putem disprețui pentru că pierde în fața telefonului? Nu!
Telefonul smart este un instrument aflat în slujba creierului uman. Până aici ar trebui să-i permitem accesul în viețile noastre!
Iar secretul stă, de asemenea, tot în neuroplasticitate: capacitatea creierului de adaptare la situații și soluții noi. Se antrenează cu două condiții: să repetăm comportamentele dorite și să găsim plăcerea pe care o aduc acestea. Iată la ce mă refer:
Ții telefonul în altă cameră sau dat pe modul Avion când lucrezi.
Plăcerea: te concentrezi mai ușor, îți faci treaba mai eficient, nu obosești atât de mult, ai rezultate mai bune, îți crește stima de sine.
Nu aduci telefonul în dormitor.
Plăcerea: ai mai mult timp pentru citit, pentru gândurile tale. Adormi mai ușor, te trezești cu tenul mai luminos, slăbești (oboseala ne face să compensăm lipsa de energie cu dulciuri și carbohidrați peste măsură). În plus, ai motiv să cauți un ceas cu alarmă, ca pe vremuri.
Nu verifici telefonul la fiecare semn pe care ți-l dă.
Sigur ați văzut filme de epocă în care, la masă, stau așezați membrii familiei (stăpânii), iar când au nevoie de ceva, sună din clopoțel. Servitoarele vin în fugă. Nu vi se pare cam umilitor? Dar oare nu am devenit și noi servitorii telefoanelor noastre? Oare nu dăm și noi fuga la orice sunet, vibrație sau luminiță să verificăm ce dorește Măria Sa, Telefonul?
Știți care e singura diferență? Servitorii erau plătiți! Noi ne cumpărăm stăpânul din magazin.
Trasezi limite sănătoase!
Lăsați telefonul să lucreze pentru voi. Ați investit într-un instrument, nu într-un stăpân. Antrenați creierul să nu mai răspundă la orice stimul, iar ca să fie mai ușor, eliminați cât mai mulți stimuli. Opriți notificările, țineți telefonul pe silent. Promit, nu se va opri lumea!
Stabiliți o oră pe zi fără telefon, sau mai multe.
Petreceți timp, acasă, cu telefonul lăsat în altă cameră.
Vizitați un loc nou fără să faceți poze. Pur și simplu înmagazinați senzații, imagini și amintiri în memorie.
Telefonul nu are ce căuta la masă sau când vă beți cafeaua cu cineva drag.
Plăcerea: îți recapeți demnitatea și statutul. Așa cum n-ai răspunde pe stradă la un fluierat, nu mai răspunzi nici în fața telefonului. Redai valoarea timpului tău și descoperi câtă liniște îți aduce cadou o relație sănătoasă cu telefonul. Hai că se poate!
Foto: Pexels
