Am citit un articol, la un moment dat, care m-a pus pe gânduri, deoarece nu mă gândisem până atunci la acel aspect din postura de... copil. Spunea că a-i împărtăși copilului informații peste nivelul său de vârstă și de înțelegere este o formă de abuz.
Atunci am început să caut mai multe informații despre acest subiect, pentru a înțelege cum să nu repet greșelile părinților mei și să găsesc un echilibru în comunicarea cu propriul copil. Tot citind informații pe acest subiect, m-am liniștit și, pentru că-mi place să dau mai departe, pentru mămicile care s-au confruntat cu aceeași dilemă, iată concluziile pe care mi le-am formulat.
Fiecare copil este diferit, dar ca părinți, noi cunoaștem cel mai bine nivelul de dezvoltare cognitivă și emoțională a acestuia și sigur vom face cea mai adecvată adaptare a informațiilor.
În procesul de comunicare, vom putea să ne reglăm cu rapiditate dacă acordăm atenție limbajului non-verbal. Atunci când copilul devine copleșit, anxios sau își pierde interesul, poate fi un semn că am depășit limita de informații pe care o poate gestiona. Și limbajul are rolul său, iar atenția acordată întrebărilor pe care copiii le formulează va fi un alt factor reglator.
Porniți de la cel mai simplu răspuns pe care îl puteți formula. Dacă nu există solicitarea de a detalia, nu este necesar să oferiți informații suplimentare.
Care sunt situațiile în care ne putem lovi de întrebarea „Cât de mult pot să-i spun copilului meu?”
Sunt două tipuri de situații: unele sunt din mediul intern, țin de familie, iar altele sunt din mediul extern – o pandemie, un război sau... o grevă în învățământ.
Atunci când apar probleme în familie, este important să abordăm situația într-un mod deschis și sincer.
Ce e de făcut?
Ne asigurăm că îi oferim copilului un mediu sigur și deschis, în care să se simtă confortabil să îți împărtășească grijile și temerile. Creăm acest mediu fiind un ascultător empatic nu doar în situațiile de criză, ci de fiecare dată când alege să ne povestească ceva.
Adaptăm mesajul la vârsta copilului - explicăm situația într-un mod clar și ușor de înțeles, așa cum spuneam, fără detalii prea multe. În procesul împărtășirii, suntem atenți la emoțiile lor pe care le validăm, fără a le judeca, fără a personaliza sau a ne învinovăți pentru ele. Sunt ale lor.
Când problemele sunt familiale, este important să ne amintim că ei se vor confrunta cu o stare de anxietate și nesiguranță, ceea ce face imperios necesar să le reamintim cât mai frecvent și în orice fel posibil că, indiferent de situație, ei sunt iubiți și sunt/vor fi mereu în siguranță. Este important să știe că suntem acolo pentru ei.
Chiar dacă ei știu de problemă, atunci când este vorba despre un conflict, evităm cu orice preț confruntările și tensiunile în fața lor și nu-i transformăm în arbitri sau judecători.
Evident că, dacă problemele în familie persistă sau noi înșine le gestionăm cu dificultate, avem și noi nevoie de sprijin de la un specialist care poate ne poate ajuta pe noi, copilul sau familia în ansamblu să găsească modalități de a depăși situația de criză și de a se reconecta.
Când problemele sunt externe și nu pot fi rezolvate direct de noi, ajutăm fiind un model de calm și stabilitate. Ei ne privesc pentru a învăța să-și regleze propriile emoții și reacții.
Ca și în situația anterioară, rămâne important să ascultăm și să-i validăm emoțiile, să-l ajutăm să le ventileze. Putem face asta prin activități cum ar fi desenul, scrierea sau jocurile de rol sau în aer liber.
Explicațiile simple și oneste sunt cele mai ușor de înțeles
Este important să filtrăm informațiile care ajung la copil, limitând expunerea la știri și discuții negative. Mențin recomandarea de a da explicații simple și oneste. Adăugăm informații răspunzând întrebărilor, dar raportându-ne constant la vârsta, nivelul de înțelegere și de dezvoltare emoțională ale copilului.
În momente de incertitudine, crearea și menținerea unor rutine sunt echivalentul unui mediu sigur și stabil în viața copilului.
Indiferent dacă problemele care se ivesc sunt de natură familială sau externă, încurajați conexiunea socială prin interacțiuni cu prietenii, rudele sau profesorii. Aceste conexiuni pot oferi copilului sprijin emoțional și îl pot ajuta să depășească mai ușor situația de criză.
Este important să ne reamintim și să le reamintim și lor că nu suntem singuri.
Foto: Pixabay
