Ce văd eu când mă uit la propriul meu telefon? Văd un aparat care mi-e foarte drag și util, pe care mi l-am dorit de când am văzut primele review-uri făcute de YouTuberii mei preferați și cel mai bun instrument pe care îl am la îndemână pentru a-i face poze copilului meu.
Dacă tu, cititorul acestui articol, te uiți la el, vei vedea un simplu dreptunghi negru, la fel de banal ca toate celelalte smartphone-uri din jurul nostru. Dacă la același aparat s-ar uita un copil din Somalia, ar putea să vadă o comoară din care poate procura hrană suficientă pentru săptămâni întregi, în vreme ce un copil de la mine din cartier ar putea să vadă un aparat perfect pentru jocurile preferate.
Un naufragiat pe o insulă o să vadă un instrument care îi poate salva viața, iar un bacteriofob s-ar uita scârbit la el și nu l-ar atinge de teamă să nu se contamineze cu acest focar de microbi și bacterii. Tot așa, un hoț de buzunare ar putea să vadă în el o oportunitate, în vreme ce un multimilionar nici nu s-ar apleca să-l ridice de pe jos. Nu mai zic că un câine ar putea să vadă un excelent disc bun de aruncat și prins în gură. Și exemplele pot continua la nesfârșit.
Cine are dreptate?
Ce este, de fapt, telefonul meu? Răspuns corect: toate cele de mai sus, plus multe altele. Fiecare privitor are dreptatea lui, conformă cu realitatea lui. Iar exemplul de mai sus se aplică în egală măsură și la oameni.
Știi momentul ăla în care toată lumea este fascinată de o persoană și numai ție ți se pare antipatică sau falsă?
Asta ca să nu mai vorbim despre exemple extreme, de genul Putin. Oricât de multă lume l-ar detesta, poți să fii convins că există și oameni pe planeta asta care îl consideră cea mai minunată persoană din lume și care îl iubesc sincer. Din nou, oricât de bizar ar părea, fiecare are dreptatea lui, din perspectiva, realitatea și experiențele lui.
Ochiul privitorului creează o realitate
Și uite-așa ajungem la un principiu de bază din fizica cuantică. Valoarea unui obiect este întotdeauna dată de privitor în momentul în care îl observă. Asta se aplică și în realitatea noastră de zi cu zi.
Șeful ăla care ți se pare un nenorocit, sigur are o mamă, o fiică sau o soție care îl iubește și îl consideră minunat. Tipa aia enervantă și egoistă sigur este o companie perfectă în vacanță pentru prietena ei cea mai bună.
Și astfel, ne întoarcem la ideea de la început. Nimeni nu te poate călca pe nervi, fără permisiunea ta. Pentru mulți alții, acea persoană poate fi dulce și simpatică.
Să vă povestesc un caz!
Bine, bine, domnu’ psiholog, am înțeles teoria, dar ce pot face cu informația asta?
Dacă deja am un director nesuferit, pot eu să fac ceva să-l transform într-un simpatic? Răspuns: până la un punct, DA. Și spun „până la un punct” pentru că se poate să se fi produs rupturi ireparabile într-o relație după ani de conflicte, de exemplu.
Am lucrat în urmă cu niște ani cu cineva (să-i zicem Mihai) care își detesta din toată ființa locul de muncă.
Analizându-i istoricul, am înțeles următorul patern: începea cu mare entuziasm și bucurie un job nou, după aproximativ un an de zile deja începeau să apară și nemulțumirile, iar după 2-3 ani ajungea în stadiul critic în care l-am găsit.
Asta s-a întâmplat de cel puțin 5 ori până să-l cunosc, iar el avea 32 de ani.
Pe scurt, șefa avea câțiva preferați, ăia primeau cele mai puține și ușoare dosare de rezolvat (lucra în departamentul juridic dintr-o multinațională), aveau salariile mai mari și deadline-urile flexibile, în timp ce el trăgea greul pe bani mai puțini, toți erau bârfitori și răutăcioși etc. Înțelegând că, dacă nu schimbă ceva în mindsetul lui, istoria se va repeta la nesfârșit, Mihai a fost de acord să facem împreună tot felul de exerciții care să-i transforme realitatea.
- Am creat liste cu tot ce îi place la fiecare coleg în parte și la spațiul propriu zis.
- Am făcut exerciții de empatizare cu fiecare persoană și situație în parte.
- Am contemplat asupra fricilor și nemulțumirilor fiecăruia.
- Am schimbat rutina de dimineață, de dinainte de a ieși pe ușă, în așa fel încât diminețile să fie cât mai frumoase.
- Am setat intenții faine pentru fiecare săptămână/lună, de genul: să iau masa cu un coleg, să ajut pe cineva, să-l fac pe X să zâmbească etc.
- Am schimbat rutina de seară, pentru o mai bună igienă a somnului.
- La sfârșitul fiecărei zile, Mihai și-a notat minimum 10 lucruri bune care i-au ieșit în ziua respectivă.
...și altele din zona asta.
