„Să lași loc de bună ziua oriunde mergi!” Asta am auzit cei mai mulți dintre noi toată copilăria.
Și am lăsat loc de „bună ziua”, dar am mai lăsat loc și pentru multe forme de abuz, de încălcare a limitelor personale. Nu i-am spus mătușii că îmbrățisările ei sau pupatul zgomotos ne fac rău, nici unchiului că glumele proaste în perioada de creștere a sânilor ne-au oripilat și rușinat fără limite, nici vecinului obraznic care nu rata nicio ocazie să ne atingă „prietenește” și „accidental” când ne vedea. Am învățat că e mai important să lași loc să fii plăcut decât să te bazezi pe ceea ce simți, pe ceea ce corpul îți arată că nu este adecvat, sănătos pentru tine.
Învățăm de mici să ignorăm semnalele corpului, să nu ne bazăm pe el sau chiar să ajungem să fim primul agresor al propriului corp.
Cum ne percepem propriul corp
Imaginea corporală negativă creează multă suferință emoțională.
Imaginea corporală nu este doar despre felul în care arătăm, ci și despre felul în care ne simțim în corpul nostru, despre modul în care știm sau nu să acceptăm și emoțiile care ne duc în disconfort.
De cele mai multe ori trăim cu credința eronată că acea imagine de sine este percepută la fel și de către ceilalți. Dar propria imagine de sine este un amalgam de emoții, experiențe, credințe, mesaje din familie, gânduri și percepții. Nu este doar o fotografie, un corp privit de către doi ochi critici.
Imaginea corporală negativă este în strânsă legătură cu o stimă de sine scăzută, ceea ce poate duce la anxietate, depresie, tulburări alimentare și alte consecințe.
Niciodată nu există o singură cauză pentru o imagine corporală negativă. De cele mai multe ori este un cumul de mesaje care au călătorit în familie, poate generații întregi (de exemplu: „grasă și frumoasă”, „femeia trebuie să fie doar frumoasă” etc), mesajele pe care le-am auzit în familie cu privire la corpul nostru, o deconectare de la propriul corp și, uneori, anumite forme de abuz.
Din practica mea de consiliere, fără excepție, până acum, am constatat că stima de sine scăzută are rădăcini adânci și în percepția negativă despre propriul corp.
Tu cum vorbești cu corpul tău?
Închide ochii. Derulează în minte ultimul dialog interior pe care l-ai avut în legătură cu corpul tău.
- Cum ți-ai vorbit când ți s-a părut că ai luat câteva kilograme?
- Ce le-ai spus coapselor tale?
- Cum ți-ai privit fundul? Dar abdomenul? Cu compasiune? Cu dispreț? Dezgustată? Dezamăgită? Sau cu blândețe?
- Ți-ai simțit corpul un aliat de nădejde sau o sursă de nefericire?
Creșterea stimei de sine este un proces complex și nu este legat doar de relația cu corpul.
Te rog, amintește-ți ce mesaje îți transmiteau cei din jur cu privire la propriul corp? Ți se permitea să exprimi atât emoțiile cu conotație pozitivă, cât și cele cu conotație negativă?
Ți s-a permis să folosești corpul pentru exprimarea emoțiilor?
Cum își priveau cei din familia ta corpul, ce fel de relație ai perceput că aveau aceștia cu propriul corp? Aveau sau nu grijă de corp? Cum vorbeau cei din familie despre alți oameni și felul în care arată? Cum își exprimau corporal cei din familie afecțiunea (prin îmbrățișări sau altfel)? Cum s-a vorbit în familie despre intimitate? Dar despre părțile intime ale corpului?
Acum, încet, încet, te rog să găsești o semnificație posibilă a mesajelor care au circulat în familie și răspunde la întrebarea:
Vocea critică din mintea ta, cea care biciuie corpul, este propria ta voce, sau poate a mamei sau a bunicii sau a altui adult relevant? Ascultă-ți corpul, pentru că el știe răspunsul.
O imagine corporală pozitivă nu înseamnă să admiri fiecare părticică din corpul tău, ci să fii în confort, să accepți că unicitatea vine tocmai din acele aspecte diferite, dar mai ales să îți cunoști valoarea umană, indiferent câte părți mai puțin plăcute ai nevoie să integrezi și să accepți.
O relație sănătoasă cu corpul înseamnă o bună capacitate de conectare cu corpul, abilitatea de identificare a emoțiilor și a ceea ce ne transmit, dar și felul în care vorbim despre și cu corpul nostru. El nu ne trădează niciodată.
Doar mintea ne poate înșela, însă corpul niciodată.
De aceea este important să rămânem conectate la ceea ce corpul ne transmite, pentru că ne vorbește în multe feluri, iar această relație, ca toate relațiile hrănitoare și sănătoase, este de dorit să se bazeze pe respect, acceptare și iubire.
Cu cât reușim să ne conectăm mai bine la propriul corp, cu atât mai bună va fi și comunicarea cu cei din jur.
Cu cât reușim să ne ascultăm propriul corp mai bine și mai onest, cu atât mai mult va crește și capacitatea noastră de a empatiza.
Așadar, lasă loc de „bună-ziua”, în primul rând pentru propria ta persoană, pentru corpul tău care te susține zi de zi. Lasă loc pentru „bună-ziua” și asigură-te că n-ai lăsat loc pentru abuz în timp ce te îngrijorai pentru spațiul emoțional al altora.
Foto: Getty Images (Marilyn Monroe)
