Ce-i drept, ne alegem oamenii cu care ne împrietenim. În schimb, nu prea putem să ne alegem colegii din mediile profesionale unde lucrăm, cel puțin nu atât de mult pe cât ne-am dori să controlăm.
Adesea, când ajungem la un job nou, nu știm cine ne vor fi colegi sau șefi. Îi cunoaștem pe parcurs, mai întâi din punct de vedere profesional. Mai apoi, în funcție de afinitatea umană, uneori încep să se lege relații semnificative și în afara spațiului profesional.
Dar iată o întrebare prin intermediul căreia invit cititorul la un exercițiu de imaginație: „ne încurcă sau ne ajută prietenia la locul de muncă?”.
Când ne ajută? Când ne încurcă?
Hai să vedem ce fel de dinamici ne încurcă, mai întâi.
De pildă prietenia dintre un șef și un subaltern. Când domnul Șef își invită domnul Prieten în companie, îi oferă o oportunitate profesională sub conducerea sa. Astfel de cazuri au potențial mare de risc: pot strica atât prietenia, cât și relația profesională, dacă granițele relaționale nu sunt bine stabilite.
Când pornim o relație profesională desprinsă dintr-o relație de prietenie avem, de fapt, de gestionat două relații diferite.
Este relația personală, care la rândul ei poate fi împărțită pe mai multe roluri și relația profesională, care și această poate lua diferite roluri. Cum avem grijă să păstrăm prietenia în continuare, deși vor exista firești momente de tensiune în plan profesional? Cum dezvoltăm relația profesională fără să ne perturbe ceea ce știm deja unul despre celălalt din plan personal?
Clarificarea așteptărilor
Răspunsul la aceste întrebări mă duce cu gândul la clarificarea așteptărilor tocmai pentru a nu se confunda ceea ce suntem și avem deja în plan personal cu ceea vrem să devenim împreună, în plan profesional. De asemenea este vorba despre CE și CUM vom lucra, ce obiective ne propunem să îndeplinim.
Cu alte cuvinte, fragilitățile și riscurile de rupere relațională apar atunci când există mai multe roluri suprapuse. Fiecare dintre aceste roluri se intersectează și se influențează reciproc: rol de prieten(ă) cu rol de șef(ă), cu rol de iubit(ă), cu rol de părinte. Și lista poate continua.
Gradul de apropiere
Alte relații cu sămânță de vulnerabilitate mai mare sunt cele în care există diferite grade de rudenie, orice fel de rudenie. Și în acest caz se suprapun roluri din diferite arii ale vieții noastre.
Ce ne rămâne de făcut, dacă totuși ajungem în situații delicate din cauza unor suprapuneri de roluri?
Buna cunoaștere de sine și capacitatea de conștientizare a modului în care influențăm relațiile cu ceilalți ajută la stabilirea cadrului relațional și la respectarea limitelor.
Să putem face o diferența clară între realitatea internă, subiectivă și realitatea socială pe care o creăm împreună și unde se cere o continuă negociere.
Când nu există acest sentiment al sinelui bine definit, practic devenim vulnerabili și puteam cădea pradă multor percepții false, eronate ale realității externe. Aducem din propria subiectivitate, transferăm în realitatea obiectivă și apoi generalizăm sau absolutizăm propriul adevăr. Astfel, modulăm și deformăm realitatea într-un așa fel încât, de la un moment dat, granițele dintre personal și profesional devin difuze și perturbă scopul muncii noastre.
Probabil fiecare dintre noi am auzit de afaceri de familie prospere, unde membrii familiei sunt implicați în bunul mers al afacerii. Pe cât de bine merge în afacere, pe atât de fracturate pot fi relațiile personale.
De asemenea, cupluri care ajung să divorțeze în plan personal dar rămân parteneri de afaceri în continuare. Oare de ce?
Pentru că avem de întreținut mai multe tipuri de relații cu același om. Pentru că pe fiecare tip de relație sunt alte așteptări, alte nevoi de împlinit, alte structuri mentale, credințe și emoții care se găsesc într-o continuă mișcare. Ce să mai zicem de (ne)mulțumiri, frustrări, (ne)împliniri..
Prietenia ca liant
Îmi place să cred că în viață întâlnim mai multe situații în care prietenia din relațiile profesionale reprezintă un liant pentru oameni. Și când spun acest fapt mă bazez pe faptul că oamenii vin la muncă atât pentru a-și câștiga existența, cât și pentru că noi toți suntem implicit ființe sociale și ne place să socializăm.
Cum cadrul profesional ocupă atât de mult spațiu din viață noastră, avem oportunitatea de a lega relații de durată, care să treacă dincolo de mediul profesional.
Pe lângă o anume afinitate de care este nevoie că să ne „lipim” de unii oameni, în relațiile unde interesele profesionale și cele personale pot coexistă, oamenii nu au nevoie să își demonstreze unii altora cât de extraordinari sunt, nu există lupte de orgolii și nici competiții neproductive.
Se poate ca oamenii să lucreze în domenii complementare și atunci au nevoie să se ajute, să se susțină reciproc. Iar dacă nu aspiră la exact aceeași promovare ca poziție în nivelul ierarhic din organizație sau ca pachet de beneficii, atunci rămâne cu atât mai mult loc de bunăstare, înțelegere și susținere reciprocă.
Să luăm ca exemplu perioadele dificile ale unei companii sau companiile cu un mediu mai puțin prietenos, în care unii oameni rămân și rezistă pentru că s-a creat un sentiment de apartenența și un atașament față de colegi. Deci iată că prietenia la locul de muncă poate salva atmosfera și ne poate motiva!
Atenție, însă! Când sentimentul de siguranță și apartenență sunt bine consolidate, oamenii se duc după oamenii cu care le place să lucreze sau rămân în aceleași locuri de dragul colegilor, chiar dacă acest fapt îi face să bată pasul pe loc din punct de vedere al evoluției profesionale.
O fi asta bine? Probabil că depinde de ceea ce fiecare valorizează și prioritizează în viața sa!
Foto: Pexels
