În societatea noastră, presiunea performanței îi afectează din ce în ce mai mult pe copii. În calitate de părinți, avem datoria să înțelegem cum îi schimbă pe copii ambițiile noastre, care devin, treptat și artificial, ambițiile lor.
Din dorința de a-i ști asigurați pe viitor, tindem să cerem excelență de la copiii noștri, fără să ținem cont de natura lor și de ritmul firesc de creștere. Vrem rezultate repede, vrem rezultate grozave. Dar oare chiar acționăm în numele iubirii, sau mai ales al fricii? „Dacă nu se va descurca în lumea asta dură?”. Rezultatul, în schimb, ar putea fi exact pe dos.
În 2020, a avut loc o cercetare fără precedent în domeniul parenting-ului, sub umbrela Harvard Graduate School of Education.
Iată, pe scurt, ce NU fac părinții copiilor care au succes (și) când se fac oameni mari.
Nu critică, ci oferă sprijin
Una dintre cele mai fascinante descoperiri a fost legată de un stil de parenting care poate afecta încrederea și stima de sine a copiilor. Parenting-ul critic este legat de condiționarea iubirii de anumite comportamente sau rezultate: „De ce nu ești la fel de harnic/ă precum fratele tău?”, „De ce ai luat notă mai mică decât colegul de bancă?”, „Mă aștept să ai media 10 în acest semestru, având în vedere că te spijinim cu meditații”. Rezultatul acestui stil de parenting, chiar dacă are intențiile cele mai bune la bază, poate duce la apariția unui „eu” fals al copilului.
Pentru că, în loc să se simtă ambiționat, copilul se simte abandonat.
Copilul criticat într-una se simte „defect” în imperfecțiunea sa și, pentru că își dorește cu disperare să se ridice la înălțimea așteptărilor părinților săi, începe să ascundă cine este cu adevărat. Nu pentru că e un mincinos, ci pentru a deveni persoana pe care părinții săi o doresc sau pe care o pot iubi. Acest „eu” fals va dezvolta diferite strategii de adaptare care să-i aducă afecțiunea, grija și acceptarea părinților. Implicit, a fi autentic se traduce prin a fi respins. Iar acest sentiment vine la pachet cu sentimente precum rușine, izolare, sentiment de abandon. În consecință, copilul va deveni un actor în propria sa viață. Va lega prietenii, va alege parteneri sau o carieră nepotrivită, într-o perpetuă încercare de a mulțumi părintele critic.
Părinții copiilor care știu ce vor și au putere să muncească pentru ceea ce își doresc creează un mediu care le permite copiilor să facă greșeli, să învețe de ele și să nu se teamă de eșec. Este esențial să separăm persoana de acțiune, astfel încât copilul să nu asocieze valoarea sa cu comportamentul sau cu rezultatele sale, fie acestea „bune" sau „rele".
Asta nu înseamnă că nu ne putem exprima preocupările sau îngrijorarea, ci că le semnalăm cu căldură și cu blândețe și că ne învățăm copiii să găsească soluții: „Ai luat o notă care nu te mulțumește. Ce simți/crezi că poți face ca să schimbi treaba asta pe viitor.”
Au ritualuri de iubire
Profesorul de psihologie Gordon Flett de la Universitatea York spune că trebuie să acordăm atenție micilor ritualuri zilnice pe care le integrăm în viața de zi cu zi în relație cu copiii. Nu e nimic complicat: un salut călduros și o îmbrățișare atunci când ne revedem cu copiii după o zi de muncă simbolizează enorm.
Transmite copilului că este iubit, că prezența lui aduce bucurie și că e în deplină siguranță. De altfel, toate aceste lucruri sunt valabile și în cazul adulților. O îmbrățișare de câteva secunde chiar ne poate schimba starea de spirit! Copiii care cresc într-o familie în care afecțiunea se exprimă verbal și fizic au mai puține probleme cu anxietatea sau depresia și dau dovadă de mai multă empatie la maturitate.
De aceea, timpul petrecut împreună în joacă este atât de important. Când nu dedicăm timp jocului, pierdem unele dintre cele mai bune interacțiuni pe care le putem avea cu copiii noștri - implicându-ne în ceva împreună, ca egali. La maturitate, adultul care a crescut cu iubire fățișă (nuuu, copiii nu se pupă doar în somn, de altfel nici adulții!) va ști să iubească, la rândul său, va fi un bun jucător în echipă și va înțelege mai ușor emoțiile celor din jur. În plus, nu va asocia criticile cu senzația că munca sa nu are nicio valoare per total, nu va intra în defensivă, ci va căuta soluții.
În definitiv, e atât de simplu: când știi că ești iubit, nu te mai temi de nimic!
Foto: Pexels
