Exercițiul de prezență: o investiție în relația ta cu tine

Zilele trecute eram în parcul Cișmigiu, stăteam pe o bancă și făceam un exercițiu de prezență, des practicat în psihoterapie: te uiți în jur, folosindu-ți toate simțurile, și începi să numești ceea ce vezi, auzi, pipăi, miroși, simți în interiorul corpului, gândești. Începi toate frazele cu: „Acum…”; „Aici și acum…”; „În acest moment…”. Ați încercat vreodată?

După câteva minute, aveam o stare de conectare cu tot ceea ce se întâmpla în jurul meu la un alt nivel și deja gândurile și emoțiile care mă aduseseră pe banca aceea din parc nu mai erau prezente cu mine, căci primisem alte informații despre ce exista la momentul prezent. Ce mă adusese acolo se simțea dificil pentru mine: o combinație de anxietate, furie, gânduri de neputință și dorința de a suna pe cineva în acel moment.

Am făcut opusul, m-am ancorat în prezent și-apoi, după ce s-a făcut liniște în interiorul meu, am rămas eu cu mine și m-am întrebat: „Hei, totuși, ce se întâmplă cu tine!” Răspunsurile au venit rapid și mi-am dat seama că mă confruntam cu lucruri pe care nu le puteam controla, că interpretasem conversații și comportamente ale celorlalți în mod eronat, că ceea ce spuseseră sau făcuseră ei nu era despre mine.

Navigând printre gânduri și emoții - ale tale sau ale altora?

E minunat să te regăsești pe tine, mai ales în ziua de astăzi, când de cele mai multe ori te simți pierdut, confuz, copleșit, extenuat... Cel mai greu este să faci liniște în tine și să te oprești din a face, a pune mâna pe telefon, a da drumul la televizor sau a deschide Instagram când ai câteva minute libere și vrei să te relaxezi. Ce se întâmplă atunci este că uiți de tine, te adâncești în alte povești, ale altora, câteodată pentru că îți este prea greu să le asculți pe ale tale sau pentru că nu ți se par la fel de interesante ca ale celorlalți. De fapt întoarcerea la tine, periodic, este o modalitate de a menține vie relația cu Sinele, la fel ca orice altă relație din viața ta. Dacă nu vorbești cu un prieten, nici măcar nu te gândești la el zile, săptămâni, luni, ani, pierdeți contactul dintre voi. 

Relația cu tine însuți, cultivată periodic, te ajută să traduci dedesubturile, să te privești în profunzime, să observi ce anume se întâmplă în corpul tău și cu simțurile tale, de ajunge mintea ta să îți transmită acele concluzii. Se spune că nu ești gândurile tale, așa cum nu ești emoțiile sau comportamentul… și totuși fără această conectare cu tine însuți, e greu să știi dacă ele vin de la tine sau de la ceilalți. Eu mi-am dat seama luni, în parc, după exercițiu, că multe erau de la alții, iar mintea mea doar le preluase, automat.

Calea spre Prezență

Așadar, te încurajez să încerci exercițiul pe care ți l-am propus la început, ori de câte ori îți aduci aminte, fără a pune presiune pe tine. Cu timpul îți va fi din ce în ce mai clar ce ai de făcut, care sunt nevoile tale autentice, ce e dorință și ce e impuls, ce e real și ce e fals, ce e bun pentru tine și ce nu. Următorul pas va fi să acționezi și să faci ordine în viața ta, să ții cu tine ceea ce-ți folosește și să lași în trecut ceea ce te încurcă. 

În momentul prezent îți vei găsi mai ușor calea spre tine însuți, te meriți!

Foto: Pexels