Când eram mic, mi se părea că mai degrabă fetele pot să-i ceară tatălui lor să stea mai mult cu ele.
Era un motiv în plus să mă simt super norocos că tatăl meu are timp pentru mine.
Și cum despre timp vorbim mereu...
Stai.
Opresc acest articol în mod abrupt pentru a menționa o carte care m-a ajutat să percep diferit timpul: „168 Hours: You Have More Time Than You Think” scrisă de Laura Vanderkam.
Să reiau.
Și cum de timp vorbim mereu, cred că este timpul să vorbim de cum s-a schimbat paradigma creșterii copilului din punct de vedere al implicării tatălui.
OK. Hai să ne uităm la câteva date.
1 oră în două decenii
Institutul pentru Studii Familiale din SUA a publicat recent un raport prin care analizează timpul petrecut de tați cu copiii lor. La o primă privire, timpul acesta a crescut cu o oră în două decenii, în medie, ajungând astăzi la un pic sub 8 ore pe săptămână.
8 ore pe săptămână petrecute de tatăl american cu copilul lui: mult, puțin?
Trebuie spus că același raport arată că există diferențe semnificative în rezultate în funcție de particularitățile taților. De exemplu, categoriile de tați cu studii universitare, aflați într-o formulă de parteneriat cu mama, albi și, respectiv, asiatici arată cele mai semnificative creșteri.
În materie de diferențe semnificative, ele se observă și între tații care locuiesc cu copiii lor și cei care sunt tați nerezidenți (7.8 ore versus 36 de minute pe săptămână).
Din câte știu eu, felul în care americanii măsoară ce fac cetățenii lor cu timpul are două abordări principale: auto-raportare prin jurnal și chestionare. Vorbim, deci, de o măsurare „destul de” calitativă. Sigur, când faci asta cu foarte mulți oameni și în decenii de măsurare, poți spune că te apropii de niște valorii medii reale.
Țările europene, într-o continuă schimbare
În Europa, măsurătorile sunt mai complicate, fiindcă vorbim de țări cu culturi și viziuni foarte diferite, dar și de decalaje mari între nord și sud, vest și est. Dar, chiar și așa, există încercări ale instituțiilor europene pentru o reducere a diferențelor de gen, încurajând legislația care face asta.
Avem și câteva măsurători care monitorizează în ce fel sunt implementate aceste inițiative, dar și care este efectul lor la nivelul familiei.
De exemplu, un studiu publicat de Comisia Europeană în 2017, pe tema egalității dintre femei și bărbați, arată că bărbații din Europa lucrează în medie 39 de ore pe săptămână, în timp ce femeile lucrează 33 de ore.
Femeile petrec 22 de ore neplătite cu îngrijirea copiilor și treburile casnice, în timp ce bărbații ajung la 10 ore pe astfel de activități.
Tot mai multe țări europene au facilități legislative și fiscale pentru a oferi taților posibilitatea să stea acasă și să participe activ în creșterea copilului. Se observă o evoluție importantă în ultimele decenii, însă mai sunt multe de făcut.
Dreptul la concediu paternal a crescut în majoritatea țărilor europene în ultimul deceniu, dar se pare că acest drept nu este încă pe deplin folosit.
Conform unui studiu publicat în 2019 de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Lucru, cercetările arată niveluri scăzute de participare a taților în special în țări precum Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria și România.
Concediu în primele zile după naștere, diferențe de plată
Dacă vrem un soi de concluzie, putem spune că toate statele membre ale UE au în prezent prevăzut, sub o formă sau alta, dreptul plătit al taților de a petrece ceva timp cu copiii lor, fie în jurul momentului nașterii copilului, fie după.
În unele țări, dreptul unui tată la concediu paternal depinde de dreptul mamei. În alte țări, mama trebuie să își dea consimțământul pentru ca dreptul să fie transferat tatălui. În unele țări suma acoperită este de 80-100% din salariu, alteori mai puțin. Diferențele sunt încă semnificative, iar criteriile care stau la baza acestor diferențe sunt nenumărate.
Se schimbă paradigma tatălui? Eu propun să dezbatem împreună
La o primă privire, paradigma tatălui se schimbă în direcția unei implicări tot mai mari în creșterea copilului, dar până nu vom avea sisteme de măsurare a timpului similare cu cele din America, cred că este foarte greu să avem o imagine de ansamblu obiectivă asupra situației actuale din România.
Mi se pare că tot mai mulți părinți români se întreabă: cum ar trebui să fiu eu ca părinte?
Cred că status quo-ul generațiilor mai tinere este într-o oarecare măsură influențat de accesul tot mai liber la informații științifice. Iar asta poate aduce de la sine și la o schimbare de paradigmă.
Cred că parenting-ul este deja un concept mainstream, de parcă vorbim de pizza. Pentru mine asta înseamnă că ne punem întrebări tot mai mature, dar și că ne aflăm în umbra unui risc de a lua lucrurile de-a gata.
Cât despre tați, cred că este nevoie de o dezbatere națională care să se adreseze în mod matur acestei întrebări. Cred că este nevoie să discutăm deschis despre toate aceste aspecte; într-un mod relaxat, constructiv, indiferent de cât de variate sunt părerile fiecărui tată din România.
Prin proiectul DadsAround caut să fac exact asta. Invit toți tații interesați să intre în dezbatere. Offline ne vedem pe 6 ianuarie, la Centrul Eka, la următorul atelier DadsAround Sessions; intrarea este liberă, cu o rezervare în prealabil aici.
Foto: Pexels
