Primul pas este să mergi spre sursa acestei situații, care poate fi diferită pentru fiecare copil. Câteva origini ale acesteia sunt: copilul nu are deprinderi corecte de abordare a muncii independente pe care o primește ca temă, este neatent în clasă, se angajează în alte activități/are alte preocupări (lucru care se poate observa uneori și în caietul de clasă: notițe incomplete, incorecte, neîncadrate corespunzător în pagină), are un ritm mai lent de asimilare (și are nevoie de mai mult timp de exersare pentru a integra un conținut), a acumulat (din diferite motive) prea multe lacune și nu mai ține pasul cu ce se lucrează la clasă sau a început să studieze conținuturi noi și nu știe cum să le abordeze/nu are încă deprinderi de lucru.
Temele încep după învățare
Cred că este util să spun și cum arată o deprindere corectă de abordare a muncii independente sau o rutină de efectuare a temelor: înainte de a se apuca de lucru, copilul reia informațiile din caietul de clasă și din manual. Se asigură că poate explica conceptele, stăpânește vocabularul (cuvinte noi din textele studiate sau terminologie matematică: sumă, termeni, descăzut, îndoit etc.), parcurge și exercițiile lucrate la clasă pentru a se asigura că le-a înțeles. Dacă întâmpină dificultăți, încearcă să rezolve singur pentru a observa unde se blochează, ce greșeală face și să-și clarifice cum ar trebui să continue rezolvarea, folosindu-se de modelul din caiet. Atunci când lucrurile sunt clare, tema nu ar trebui să fie o problemă, deoarece conținutul acesteia este o muncă de consolidare, de aplicare a ceea ce s-a lucrat la clasă.
Dacă la acest pas, caietul nu este un sprijin ca urmare a faptului că notițele sunt incomplete sau incorecte, este destul de limpede că este un punct ce necesită intervenție, deoarece rareori doar ritmul de scriere lent este cauza.
Munca în echipă e cheia
Oricare ar fi situația (notițe incomplete, lacune, conținuturi noi) se activează puterea echipei și este necesar să discutați atât cu copilul, cât și profesorul pentru a avea aceeași abordare.
Pentru situațiile în care caietul și manualul de la clasă nu sunt suficiente (ritm mai lent de asimilare, conținuturi noi mai dificile), oferiți copilului materiale suplimentare sau resurse, cum ar fi: videoclipuri, cărți sau aplicații educaționale, care pot explica subiectul într-un mod diferit și mai accesibil.
Există diverse resurse gratuite la care copiii și părinții pot apela – de la variante diferite de manuale pentru a găsi cel mai potrivit mod în care este explicat un concept, la explicații date de profesori prin lecții on-line create în timpul pandemiei, dar nu numai, disponibile pe Youtube, Livresq, resurse RED care sunt la doar un clic distanță.
Ajută foarte mult, în procesul de explicare, folosirea de exemple din viața reală pentru a ilustra conceptele abstracte. A face legătura cu situații concrete poate face înțelegerea mai ușoară, dar și stimulează interesul și motivația de a învăța acele noțiuni, deoarece copilul le vede utilitatea și aplicabilitatea.
Situațiile din viața voastră ca elevi în care v-ați lovit de neînțelegerea unui conținut și apoi ați reușit, sunt foarte valoroase în astfel de situații.
Eu nu înțelegeam geometria, mi se părea că nu voi reuși niciodată să găsesc formula potrivită și am apelat la tatăl meu. Tata a venit și mi-a spus că nu-și mai amintește nici el formulele învățate în școală, dar geometria se rezolvă singură. Mi-a cerut să scriu toate formulele și teoremele pe care le știam pentru triunghi. Apoi mi-a cerut să subliniez în fiecare dintre ele ceea ce cunosc din problemă. Apoi m-a pus să încercuiesc acea formulă care m-ar fi ajutat să obțin rezultatul și să fac legătura între ceea ce nu cunoșteam din ea și restul formulelor. Când i-am mulțumit pentru ajutor, mi-a spus că eu am scris formulele (el nu le știa), eu am identificat legăturile și am aflat rezultatul final.
Am învățat că, atunci când nu pot să rezolv, este ceva ce ar trebui să știu (o formulă, o teorie) și, în loc să renunț, să caut și să perseverez.
Sprijinul colegilor este o resursă importantă
O altă practică pe care eu o aveam ca elev, dar nu o mai văd la generațiile de acum, deși o încurajez, este învățarea de la ceilalți. Cum ai rezolvat acest exercițiu? Copiii vorbesc aceeași limbă, profesorul are tendința de a încărca cu limbajul specific disciplinei care-și dorește să fie asimilat, în timp ce un copil explică cu limbajul natural vârstei sale.
Evident, pentru teme neefectuate, mai este un sprijin: profesorul, dar ceea ce mulți nu înțeleg este că la profesor nu mergi cu foaia goală spunând că nu ai știut să faci. Mergi cu încercările tale de a rezolva, pentru ca el să observe unde întâmpini probleme. A nu înțelege nimic din enunț, a nu scoate nici datele problemei și a stabili relații, denotă slaba înțelegere a textului citit, lacune de terminologie, pe care el nu le poate acoperi în lipsa efortului personal. Poate să-ți dea doar o rezolvare, care va rămâne în continuare inaccesibilă și neînțleasă deoarece va fi spusă într-o limbă străină.
Mulți părinți se grăbesc să apeleze la meditații. Ceea ce nu poate face nici profesorul clasei, nici un meditator este să învețe în locul copilului. Înainte de a ajunge să facem pasul de a investi, corect este să-l facem pe copil conștient că trebuie să depună efort, să ne asigurăm că au toate conținuturile asimilate și că le aplică – mai întâi în exerciții de bază, apoi în contexte noi. Aceasta este investiția cea mai bună!
Foto: Pexels
