De când mă știu, Sărbătorile au pus o presiune psihologică imensă pe femeile din familia mea. Cu o săptămână înaintea Crăciunului, mama și bunica începeau teribilul Maraton de Sfârșit de An, care mă îngrozea de-a dreptul: o agitație interioară și exterioară fantastică. Făceau curățenie de parcă hoarde de tătari ar fi întors casa cu fundul în sus de-a lungul anului. Pregăteau nenumărate feluri de mâncare și împărțitul din dimineața zilei de Crăciun, eveniment pentru care, cu mic, cu mare, ne trezeam cu noaptea-n cap.
Primind „cadou” acest tipar, am urmat și eu același model de agitație și mă forțam să jonglez cu (diz)grație între activitățile domestice și joburile care îmi ocupau mare parte din perioada sărbătorilor.
Toate abilitățile mele de managementul timpului păreau să se estompeze, iar responsabilitatea emoțională în plus față de familie și de cei dragi apăsa an de an și mai tare pe umerii mei.
Despre ce sunt Sărbătorile, de fapt?
Frumusețea de a petrece timp cu cei dragi și de a dărui era mereu umbrită de epuizarea fizică și psihică asociate (inevitabil) cu pregătirile de Crăciun sau de Anul Nou. Acum câțiva ani, am decis împreună cu partenerul meu de viață că renunțăm voluntar la acest Maraton al Terorii și facem în casă ce putem, iar mâncarea nu va mai fi un scop în sine, ci gătim doar ce avem poftă să mâncăm 2-3 zile.
Astfel, presiunea de a face casa „lună și bec” a dispărut, iar Ajunul Crăciunului sau al Noului An a devenit pentru mine Ziua de Tihnă și Taină: găteam împreună cu partenerul meu, la un pahar de vin, cu muzică veche, cu pași de dans în bucătărie, astfel încât aceste pregătiri pentru ceilalți s-a transformat în timp în doi.
Cu cine facem Sărbătorile?
Intuitiv, de sărbători m-am dedicat oamenilor cu adevărat importanți din viața mea, pentru că nu am iubit deloc, în copilărie, tendința alor mei de a forța toate interacțiunile într-un timp cât mai scurt sau de a vizita prieteni/rude îndepărtate în aceeași perioadă, astfel încât rar am simțit în copilărie Magia acestor sărbători.
Deși sunt o persoană sociabilă, am simțit nevoia interioară de a petrece aceste sărbători acasă, cu mici excepții, unde prietenii la care am fost m-au făcut să mă simt acasă.
Anul 2023 m-a ajutat să iau decizia de a mă separa de omul iubit, după 25 de ani, iar la început de decembrie, mi-am pus întrebarea ce voi face de sărbători. Fiica mea cea mare locuiește deja cu iubitul ei, iar eu locuiesc într-o casă nouă cu fiica mea mai mică.
Mi-am acordat cu blândețe zile de liniște, fiind convinsă că răspunsul va veni către mine când sunt pregătită. Și iată cum, din iubirea aceasta pentru mine, în acest context de acceptare și pace interioară, a apărut ideea unei noi tradiții de Crăciun. Am discutat separat cu cele două fiice ale mele și le-am întrebat ce părere au despre un prânz de Crăciun în familie. În timp ce discutam cu ele, vedeam deja cu ochii minții casa bogat decorată (nu am mai făcut asta niciodată până acum), simțeam miros de pâine de casă, vin fiert cu scorțișoară și portocale și bucuria din ochii lor la descoperirea cadourilor. După plecarea dintre noi a mamei mele, tatăl meu este singur, așa că l-am invitat și pe el și, spre surpriza mea, și tatăl fetelor mele a fost de acord să facă parte din această nouă tradiție.
Presiunea exagerată a cadourilor
Unii specialiști susțin că goana nebună după cadouri este justificată de nevoia noastră inconștientă de a oferi înapoi ceea ce primeam când eram copii. Pentru mine, nu a existat niciodată compulsia de a lua la rând toți cunoscuții pentru a le cumpăra cadouri, nici să mă plimb an de an de la un cunoscut la altul în vizite interminabile.
Anul acesta, mi-am propus să merg mai departe de darurile materiale și să creez experiențe emoționale pentru familia mea. Dincolo de faptul că invitații mei vor ține minte aceste cadouri, există și un beneficiu pentru fiecare dintre ei în faptul că se vor simți apreciați, iubiți și răsplătiți.
Vă sugerez ca, dacă alegeți să cumpărați celor dragi mai multe obiecte, să le împachetați separat, să le ornați și să lipiți o etichetă cu numele destinatarului pe fiecare dar în parte. Ca să creați suspans, puteți lua un pachet de cărți de joc și să îi puneți să tragă fiecare câte o carte. Persoana care a tras cartea cea mai mare va merge să își ia cadoul și tot așa, până epuizați prima rundă de cadouri.
Puteți începe masa și, după primul fel, să înceapă a doua rundă de cadouri și continuați așa până se epuizează toate darurile. De asemenea, pe masă, eu am pregătit pentru ai mei borcănele frumos decorate cu un mix de bomboane, în care am pus răvașe scrise special pentru fiecare dintre ei. Fiecare mesaj va conține o calitate pe care au o apreciez/admir la fiecare dintre ei și câteva cuvinte de recunoștință pentru ce mi-au oferit fiecare în anul respectiv.
Astfel, masa de Crăciun va deveni motiv de bucurie, de joc, dar și de satisfacție personală, pentru că fiecare va lua cu el aprecierea și recunoștința mea cea mai profundă.
„Maratonul Terorii” a fost transformat în timp cu fiicele mele, deoarece vom face meniul împreună și vom găti împreună fiecare membru al familiei având responsabilitatea sa pentru acest prânz. Cât despre curățenie, am apelat cu încredere la o firmă care are grijă ca fiecare cameră să fie ordonată și strălucind de curățenie. M-am simțit atât de ușurată să vin acasă și să găsesc curățenie, fără cel mai mic efort din partea mea.
După Crăciun, fiecare dintre noi va petrece Anul Nou după un program individual, iar eu intenționez să mă bucur de filme, șampanie și un pat mare și comod. Mai mult, pentru mine și pentru femeile la care țin, am creat un Jurnal de reflecție prin care fac un bilanț al anului 2023 și îmi setez intențiile pentru anul 2024. Indiferent cum va ieși acest bilanț, am de gând să îmi dau o bilă albă pentru tot ce an făcut pentru mine în 2023, pentru toate lecțiile frumoase de viață pe care le iau cu mine în următorul an și să îmi aloc mai mult pentru mine în anul ce vine. Sărbători frumoase și tihnite!
