O să încep articolul prin a spune: ianuarie a fost un an bun.
Pe lângă toate rezoluțiile nescrise/
gândite/
aproape puse în practică/
în curs de împlinire/
abandonate,
luna ianuarie este adesea percepută ca fiind perioada cel mai greu de trecut din tot anul, nu degeaba Blue Monday pică pe 16. Deci, dacă ți se pare că a durat cât un an, ai un motiv justificat, teoretic.
De fapt, nu doar teoretic, ci și practic. În literatură vei găsi documentată tulburarea SAD - Seasonal Affective Disorder. Această tulburare afectivă sezonieră apare de regulă odată cu începutul toamnei sau al iernii și se termină odată cu primăvara, deși sunt oameni care experimentează simptomele și primăvara sau vara.
Vorbim despre 4-5 luni din an în care starea omului este mai degrabă neplăcută, intensitatea emoțiilor variind pe un spectru destul de larg.
Pentru unii oamenii, simptomele sunt suficient de puternice încât să fie nevoie de intervenția unui specialist. Pentru alții, trece cu vitamina D și câteva ieșiri în oraș cu prietenii.
Ce simt tații la început de an?
Ca să răspund la această întrebare, am zis să încerc să aflu de la comunitatea de pe LinkedIn, așa că am creat un poll. Hai să zicem că nu a fost o postare virală 😊 Dar cred că este relevantă pentru a răspunde la întrebarea din titlul articolului.
De ce nu vorbesc bărbații despre emoțiile lor?
Se cuvine să încerc să răspund plecând de la propria experiență.
Eu mi-am început anul cu o stare cel puțin anxioasă. Probabil că dacă l-aș întreba pe Matei Stănculescu - terapeut, coach și partenerul cu care facilitez întâlnirile lunare DadsAround Sesssions, ar zice că am avut chiar o stare depresivă. Despre cum am ieșit de acolo, am scris aici. Cert este că mi-a fost util să vorbesc despre starea mea emoțională în scris.
Scrisul îți dă senzația de anonimitate
Dar, să scriu despre ce simt e greu. Și a fost și mai greu să fac asta în context de 1 ianuarie. În același timp, să scriu și să vorbesc despre mine este și eliberator.
Odată pentru că sinceritatea îmi permite să mă expun fără teama că ar afla cineva ce gândesc cu adevărat – fiindcă ce scriu este ce gândesc cu adevărat. Și apoi, pentru că mă ajută să aflu exact ce simt în profunzime.
Puterea self-journaling-ului
Probabil că ai auzit despre self-journaling ca metodă de coping și gestionare a emoțiilor. Cred că este un mijloc real prin care un bărbat își poate antrena acest mușchi de conștientizare a propriilor trăiri.
De fapt, știința o confirmă într-un mod fascinant. Sunt protocoale de auto-reflexie cu scopul ca autorul să își confrunte și, respectiv, să atenueze efectele unor traume din trecut folosind exact aceeași metodă. Pentru mine, episodul din noiembrie 2023 a podcast-ului Huberman Lab a fost revelator.
Deci să scrii despre emoții poate fi mai ușor decât să vorbești despre ele. Uite un gând de ținut minte.
Chiar și când știi că te expui în online, scrisul parcă încă îți mai oferă o oarecare senzație de anonimitate.
Dar, asta poate fi o sabie cu două tăișuri. Adu-ți aminte de comentariile din social media în care oamenii oferă prea multe detalii despre viața lor personală.
Și totuși, de ce ne este greu să vorbim despre emoțiile noastre? Am listat mai jos 4 răspunsuri posibile.
1. Explicația evoluționistă
Ca bărbat, convenția tradițională spune că să vii în fața unei femei să vorbești despre emoțiile tale te va arăta ca fiind un bărbat slab. Dar ce spune biologia?
Fiindcă facultatea pe care o fac se uită la mintea umană din nenumărate unghiuri, mi-am adus aminte de cursul de Psihologie Evoluționistă. Pe scurt, este vorba despre o dimensiune a psihologiei ceva mai tânără, câteva decenii, care consideră funcțiile noastre mentale drept produse ale acelorași procese evolutive precum cele biologice.
Altfel spus, exact așa cum organele noastre, constituția noastră, corpul nostru, biologia noastră au evoluat pentru a se adapta la mediu cu obiectivul precis de a ne ajuta să supraviețuim și să transmitem mai departe genele noastre, exact așa ar fi evoluat și mintea noastră.
Uite un exemplu de ipoteză documentată științific: dacă eu, bărbat, văd că o femeie este atrasă de mine când arăt putere, în schimb este reținută când mă vede slab, atunci voi dezvolta un comportament care afișează putere pentru a-mi asigura șansele de a avea o relație și, respectiv, de a-mi asigura perpetuarea genei.
Sună abrupt? Sună neanderthalian?
Puterea atrage pentru că puterea protejează
Psihologia evoluționistă vorbește destul de mult despre mecanismele psiho-emoționale de mating, prin care bărbații și femeile au evoluat să se atragă unii pe alții pentru a crea relații de cuplu stabile în care un copil să aibă șanse ridicate să se nască și să crească sănătos și puternic.
Și acum probabil te întrebi: bine, bine, dar cum poți măsura ce făceau strămoșii noștri acum zeci, sute de mii sau chiar milioane de ani? Bravo, e o întrebare foarte bună.
Răspunsul Psihologiei Evoluționiste este cam pe-aici: pleci de la premisa că dacă un comportament există astăzi, atunci este posibil să fi fost rezultatul unei adaptări evolutive. Altfel spus, comportamentele care ne-au ajutat să perpetuăm specia, au rezistat de la o generație la alta. În schimb, cele care nu ne-au ajutat în direcția asta, nu mai există astăzi.
Deci, bărbații au dezvoltat strategii de a-și ascunde vulnerabilitățile pentru a se prezenta ca parteneri mai puternici și mai capabili, maximizând astfel șansele de reproducere.
O imagine de „putere” asociată cu capacitatea de a proteja și a asigura hrana, este preferată în selecția naturală și sexuală.
Unul dintre studiile importante pe această temă a găsit că există corelații pozitive între ipotezele evoluționiste și comportamentele oamenilor de astăzi în materie de selecție a partenerilor și rolurile de gen tradiționale – în cazul a 37 de culturi diferite.
2. Explicația neuroștiințifică
Să spui că există diferențe la nivelul creierului între bărbat și femeie este o afirmație complicat de făcut, care nu este subiectul acestui articol.
Legat însă de subiectul nostru. O meta-analiză din 2014 a analizat diferențele structurale dintre creierul bărbatului și cel al femeii. Studii de RMN funcțional din cadrul acestei meta-analize au arătat că bărbații tind să aibă o activare mai mare în regiunile cerebrale asociate cu reglarea emoțională, cum ar fi cortexul prefrontal*
* - oamenii au obiceiul de-ai spune CEO-ul creierului, asta pentru că zona aceasta din cortex este asociată cu funcție de planificare, inhibiție a impulsurilor și multe alte funcții fascinant de importante.
Aceste studii, deci, sugerează că ar exista o tendință spre o mai mare autocenzură emoțională a bărbaților.
Disclaimer: profesorii de la facultate m-au învățat că trebuie să fim atenți când citim un articol științific; cauzalitatea este un lucru greu de probat; de regulă vorbim de corelații. De aici expresiile de tipul „sugerează”, „se pare”, „s-ar putea”, „e posibil să”.
3. Explicația parentală și de personalitate
Poate ai mai văzut acest trend în care unii oameni explică nereușitele lor personale ca fiind un rezultat al educației nepotrivite primite de la părinții lor. Ca multe aspecte ale vieții, răspunsul pare să fie pe la mijloc.
Datele arată că felul în care ai fost crescut poate lăsa o amprentă semnificativă în comportamentul tău; în același timp, felul în care decizi tu singur să te comporți și să fii are un cuvânt cel puțin la fel de important de spus în personalitatea pe care ajungi să o ai de-a lungul vieții.
Mai mult decât atât, studii multiple din ultimele decenii, care au verificat ereditatea trăsăturilor principale din modelul Big 5, au arătat că procentul mediu pentru fiecare dintre ele este de aproximativ 40% - 50%. Modelul Big 5 este o organizare ierarhizată a trăsăturilor de personalitate sintetizate pe 5 dimensiuni: Extraversie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrotism și Deschidere către Experiență.
Altfel spus, s-ar părea că aproximativ 50% din trăsăturile noastre de personalitate sunt moștenite de la părinți.
- Omul către Univers: și ce șanse am să îmi iasă?
- Universul către om: 50 – 50.
Relația cu părinții
Bineînțeles, mediul în care ne dezvoltăm are un cuvânt de spus. Dezvoltarea abilităților emoționale se reflectă destul de mult în copilărie.
De regulă, bărbații care au avut relații distante sau autoritare cu tații lor pot învăța să valorizeze independența emoțională și să evite vulnerabilitatea. Pe de altă parte, o relație puternică cu mama lor, de susținere și încurajare, poate facilita exprimarea emoțională.
4. Explicația culturală
Destul de intuitiv aici.
Presiunile sociale pentru a adera la masculinitatea tradițională pot inhiba această deschidere către a-ți exprima emoțiile. Știi tu, clișeele alea de tipul: „ce faci, plângi ca o fetiță?”, „n-ai timp să fii slab”, „ce te smiorcăi ca un bebe?”, „tu trebuie să fii puternic”.
Și acum probabil simți un fior protestatar de tipul „eu nu mă dau după mulțime”.
Psihologia socială ne spune că validarea și apartenența la un grup sunt factori sociali esențiali care se reflectă în starea emoțională și, finalmente, în starea fizică a unui individ. Altfel spus: „frate, vreau și eu să ies cu gașca la bere în seara asta, chiar dacă nu mai suport părerile lui Gică!”
Așa că, pentru a aparține de grupul cu care ne identificăm, adesea ne aliniem la credințele grupului respectiv, adică la așa zisele norme culturale și la așteptările sociale. Acestea joacă un rol semnificativ în modul în care bărbații se raportează la propriile emoții. Și cel mai adesea are legătură cu felul în care cultura respectivă se raportează la egalitatea dintre bărbați și femei, dar și la rolurile celor doi în societate.
Or, culturile care promovează o viziune rigidă asupra rolurilor de gen tind să inhibe exprimarea emoțională la bărbați, în timp ce societățile cu viziuni mai flexibile asupra genului pot încuraja o mai mare deschidere emoțională.
Concluzia acestui articol lung, dar pe care nu am putut să-l scriu mai scurt
Când vine vorba de a fi tată și, prin extensie, bărbat – nu cred că există o concluzie pe care să o tragi singur. Din această credință s-a născut proiectul DadsAround și pe baza ei crește.
Altfel spus, cred într-un sistem participativ, într-un schimb de idei.
Sigur, educația și cunoașterea sunt fundamentale, dar dezbaterea este instinctivă. Suntem construiți să ne întâlnim și să socializăm, fiindcă asta ne generează mai mult decât oxitocină; ne oferă o perspectivă de ansamblu cu soluții variate pe care singuri n-am ști să le vedem sau chiar să le punem în practică.
Pe 29 februarie, de la ora 18:00, la Centrul Eka are loc o nouă ediție a workshop-ului DadsAround Sessions, (probabil) singurul atelier de parenting 100% cost free pentru super tați în devenire, facilitat de un tată divorțat și un tată terapeut.
Este locul unde lună de lună ne întâlnim, dads around dads, pentru a dezbate cum faci să fii un bărbat așa cum, cred eu, orice tată își dorește să fie.
Invit pe toți cei interesați să intre în comunitatea #dadsaround, fie că fac asta online sau offline, și să participe activ la această dezbatere.
Foto: Freepik
