Pentru că mulți părinți sunt preocupați de ce urmăresc copiii sau adolescenții în mediul online, încep prin a spune că un rol foarte important îl joacă relația pe care aceștia o au cu noi, părinții, și cu persoanele investite cu autoritate (profesori, antrenori etc). Evident, pe măsură ce copilul crește, se adaugă și preocupările pe care acesta le are în funcție de structura proprie, de unicitatea sa.
Nevoia de admirație
Un element comun nouă, tuturor, indiferent de vârstă, este nevoia de a fi admirați și validați. Nevoia este firească și apare încă din copilăria fragedă. Când părinții au un comportament distant, critic și negativ în interacțiunea cu copilul, acesta va căuta un mediu unde să găsească susținere și acceptare din partea celorlați. Asta nu înseamnă că părintele nu trebuie să educe. Educația, cu interdicții cu tot, creează niște coordonate corecte și oferă îndrumările necesare. Dar, pe lângă educație, este important pentru copil să se simtă iubit, susținut și în siguranță în mediul familiei. Validarea se schimbă în funcție de vârsta copilului, însă are o importanță mare pentru modul în care, mai apoi, preadolescenții și adolescenții se percep pe sine.
Cum gestionăm accesul la mediul online
Este des întâlnită situația în care anumiți părinți folosesc tableta ca șantaj emoțional („dacă nu faci ordine în cameră, îți iau tableta!”) sau ca metodă de a-i ține pe copii liniștiți. Când părinții au multe pe cap, cedează și permit copilului să stea în fața ecranului. Deși este comod, trebuie să știm că alegerea vine cu prețul său. Un părinte trebuie să fie atent nu doar la cât timp petrece copilul pe Internet, ci și la ce accesează și urmărește, atât la vârste mici, cât și în adolescență.
Ideal este să nu ajungem în situația de a-i interzice să urmărescă anumite conținuturi, ci să îl educăm în acest sens, să-i explicăm semnificațiile și repercusiunile diferitelor postări. Trebuie ținut cont că prevenția este utilă în nenumărate situații. A-i interzice pur și simplu accesul nu este o soluție realistă. În schimb, îndrumarea și discuțiile despre lucrurile interesante și demne de urmărit pe rețelele de socializare, da.
Stima de sine și nevoia de a arăta ca ceilalți
Deoarece adolescența vine cu fluctuații teribile de stimă de sine, copiii noștri mari au nevoie de validare și din exterior. În copilărie, e de-ajuns să te admire familia. În adolescență, ai nevoie de aprecierea grupului, iar influența mediului online crește. Aici intervine, din nou, rolul părinților. Vă îndemn să veniți cu mesaje care să asigure preadolescenții și adolescenții că nu este nevoie să se compare cu nimeni. Pentru a evolua ca individ, singura persoană cu care te poți compara ești tu, cel sau cea din trecut.
Invitați-i să analizeze cât de mult le afectează negativ viața personală și cea socială dorința de a fi perfecți. Conștientizând acest lucru, vor avea forța să se mobilizezi să schimbe ceea ce nu le face bine.
Este singurul tip de reușită care le crește stima de sine și reduce nevoia de perfecțiune, care este din start o nevoie imposibil de atins. Numai comparația cu tine din trecut îți întărește eu-l propriu și îți crește încrederea în propria persoană, pe măsură ce evoluezi. Când tu ești propria ta măsură, te simți mai bine, găsești sprijin în relațiile cu ceilalți, pe plan personal și social.
În căutarea unei imagini corporale perfecte
Fiecare persoană își creează o imagine de sine ideală. Aceasta diferă pentru fiecare persoană în parte, în funcție de nevoile pe care le are atât la nivel psihologic, cât și fizic. Pentru mulți adolescenți, aspectul fizic capătă o importanța foarte mare pentru că aduce o stimă de sine crescută și mai multă încredere în forțele proprii. Însă când se raportează la idealuri greu - sau imposibil - de atins, se îndreaptă spre nemulțumire și frustrare.
Social-media propun un ideal fizic extrem, prelucrat, de multe ori fals. Mulți tineri simt nevoia de inspirație și se raportează la acest ideal, acesta fiind mecanismul din spatele succesului influencerilor.
Realitatea este, însă, alta: corpul ideal rămâne un concept subiectiv.
Însăși frumusețea este percepută diferit în funcție de contexte, de planul socio-cultural. Și idealul feminin - masculin diferă de la o zonă la alta, inclusiv în domeniul profesional.
Când ești nemulțumit de aspectul tău fizic, apare frustrarea că nu ești, de fapt, în stare de nimic.
Aici intervine riscul ca tinerii și adolescenții cu repere nerealiste să simtă că nu își pot îndeplini cu succes nici obiectivele pe care și le propun în viața de zi cu zi, se izolează de prieteni sau evită locuri și persoane noi.
Părintele este cel care trebuie să explice copilului că nu este sănătos să sară peste niște etape din dezvoltarea emoțională și biologică naturală. Că nu trebuie să arăți de 20 de ani, când ai 15. Că nu „tot ce zboară în online se mănâncă”. Pentru asta, trebuie să fim la curent cu ce urmăresc copiii și să avem răbdare să discutăm cu ei, să ascultăm ce îi frământă. Deoarece un copil, un preadolescent sau chiar un adolescent nu are, încă, maturitatea de a descifra mesajul real al postărilor din online, riscăm să își ia modele sau repere dăunătoare dezvoltării lor armonioase.
În concluzie, în loc să interziceți ceva ce nu poate fi, de fapt, controlat, stabiliți premize sănătoase, hrăniți-le încrederea în sine și ghidați-i să își dezvolte gândirea critică.
Foto: Freepik
