Cartea îmbină trecutul și prezentul cu măiestrie într-o țesătură de mister din lumea reală și suspans supranatural. Un thriller paranormal care ține suspansul la cote înalte. Claire Lake, Oregon. Shea Collins e recepționeră, dar noaptea lucrează la propriul ei blog despre true crime, numit Cartea Cazurilor Nerezolvate.
Într-o zi se întâlnește cu Beth Greer, cea mai vestită criminală în serie din localitate. De fapt, presupusă criminală în serie – deși toată lumea o consideră vinovată de uciderea a doi bărbați, Beth a fost achitată la procesul de acum patruzeci de ani. Ceea ce pentru Shea începe ca o trufanda pentru blog se transformă într-o adevărată vânătoare în căutarea adevărului, care va răsturna toate convingerile din micul oraș. Dar cineva – sau ceva – vrea să apere cu orice preț secretele pe care le ascunde conacul familiei Greer. Chiar cu prețul unei alte crime.
Simone St. James s-a născut în Canada și este autoare bestseller New York Times și USA Today. A câștigat două Premii RITA și un Premiu Arthur Ellis. A lucrat timp de douăzeci de ani în televiziune, în culise, apoi a renunțat la domeniu și a început să scrie cu normă întreagă. Este autoare de romane de suspans, de dragoste și de ficțiune istorică.
Prima ei carte, The Haunting of Maddy Clare, a scris-o pentru că își dorea să citească un roman care să fie înfricoșător – dar nu sângeros – și să aibă elemente romantice. Deși susține că nu a văzut niciodată o fantomă, romanele ei vorbesc despre posibilitatea de a vedea una – mai bine zis, în punctul culminant pun întrebarea „ce-ar fi dacă...?”. Locuiește lângă Toronto, în Canada, împreună cu soțul ei și o pisică pe care a salvat-o.
- Fragment -
Beth privi urmele de pași în tăcere. Pe covorul din dormitor, degetele goale ale picioarelor i se încolăceau. Roua trebuie că era rece în perioada asta a anului, abia lichidă, aproape înghețată. I-ar fi amorțit picioarele goale. În casele vecine aflate de o parte și de alta nu erau copii. Și-atunci, de unde să fi apărut un copil? Ieși din camera ei și coborî scările, mișcându-se în liniște prin casa tăcută. Tatăl ei plecase aseară, dar mama ei era acasă. Mama ei era o insomniacă, dormea de obicei până la ora unsprezece sau până la prânz, iar casa nu avea servitori. În cămașa de noapte roz cu alb, cu părul strâns la spate, Beth merse prin întuneric până la ferestrele de sticlă din sufragerie. Trase marginea perdelelor grele. Urmele de pași erau încă acolo, în rouă, chiar în dreptul geamului. Iar la nivelul ochilor, ca și cum copilul care făcuse urmele ar fi suflat cu respirația fierbinte pe geam și ar fi scris în condensul format, se aflau cuvintele: AM FOST AICI Lui Beth îi luă o clipă să-și dea seama că, pentru ca acele cuvinte să poată fi citite, copilul de afară ar fi trebuit să le scrie invers. Ceea ce ea făcuse, fără cusur. De unde știa că celălalt copil era o fată, n-ar fi putut spune. Pur și simplu știa. Pulsul începu să-i bată în gât lui Beth. Împrejurul ei casa era întunecată și tăcută, mama ei dormea încă. Nu era nimeni prin preajmă, nimeni cu care să vorbească, probabil timp de încă ore întregi. Nu erau decât Beth și păpușile ei. Se aplecă în față și suflă în geam până când apăru un petic de condens. Apoi, scriind cu atenție pe dos, trasă propriul ei mesaj: INTRĂ
