Alături de Judecător, sabotorul pe care îl avem cu toții, mai sunt 9 sabotori complici. Toți sunt la fel de răi, urâți și dăunători, toți ne mint și ne determină să luăm decizii proaste. Pe scurt, sunt inamicii noștri, nicidecum prietenii bine intenționați.
Spre deosebire de Judecător, vestea bună este că foarte rar se întâmplă să îi avem pe toți la un nivel ridicat. În general, ar trebui să ne preocupe sabotorii la care luăm note mari (peste3.5) sau cei care se află pe primele 3 poziții din clasament. Click aici dacă vrei să faci testul gratuit și să afli care sunt sabotorii tăi.
„Pleaser”-ul sau Binevoitorul
Acum o să încep cu sabotorul care mi-a dat mie cel mai mult de furcă – pleaser-ul (binevoitorul). Știi că îl ai în momentul în care îți e foarte greu să spui NU.
Momentul ăla în care te sună un prieten și te roagă să îl ajuți să care mobilă în seara asta iar tu spui „sigur că DA”, fără să cântărești măcar o secundă care ar fi consecințele. Închizi apoi telefonul și începi să realizezi că tocmai ți-ai dat tot programul peste cap. Îi promiseseși și mamei că o iei de la cumpărături, soția știa că mergeți la film iar tu ai niște probleme cu spatele care nu prea sunt compatibile cu ridicatul și căratul de mobilă. Dar te gândești „n-am cum să-l mai sun acum și să mă sucesc, pentru că o să se supere. O să înțeleagă și mama și soția că îmi ajut un prieten la nevoie.”
...și nu o să înțeleagă 🤣. Mama o să se supere și o să-ți reproșeze că ai încurcat-o iar soția o să-ți facă un scandal monstru. Când prietenul pe care l-ai ajutat o să te întrebe dacă ai făcut vreun sacrificiu ca să-l ajuți, tu, deși încărcat de toate conflictele, o să-i răspunzi simplu: „nici vorbă, chiar îmi face plăcere să știu că pot să te ajut. Nu aveam nimic altceva important de făcut. Și soția s-a bucurat când a auzit.”
Ce motivează Pleaser-ul
Acum, hai să vedem de ce ne împinge pleaser-ul ăsta să ne comportăm așa. În primul rând, în secunda în care cineva ne cere ajutorul, apare instantaneu teama că dacă nu îi zic un DA hotărât o să se supere, o să-l dezamăgesc. Teama asta mă face să nu văd în momentul respectiv nicio altă opțiune. Și chiar dacă simt că n-ar fi bine să mă arunc așa, sabotorul o să mă mintă cu idei de genul: o scot eu la capăt, nu se întâmplă nimic dacă schimb programul, toți ceilalți vor înțelege, nu sunt un prieten bun dacă fac altfel. Mai mult, undeva acolo mai am și gândul că prietenul meu o să fie extrem de recunoscător, o să înțeleagă ce sacrificiu am făcut pentru el și o să-mi mulțumească public pentru ajutor.
Dar ce să vezi, când m-a întrebat dacă m-a încurcat cumva eu am negat totul și am minimizat gestul făcut. Tot din teama de a nu-l împovăra, de a nu se supăra că i-am afectat pe alții pentru el. Și uite așa, ajung să mă simt frustrat că gestul meu și toate problemele pe care mi le-a creat sunt minimizate și că nimeni nu mă înțelege.
Consecințele? Până la urmă, deși trăiesc cu teama de a nu-i dezamăgi pe oameni ajung să-i dezamăgesc constant pe cei mai importanți. Toți sabotorii au în spate o calitate pe care o aplicăm deficitar. În cazul de față, calitatea este empatia care se transformă de fapt în teama de a nu dezamăgi.
Cum putem să luptăm cu sabotorul Pleaser?
Îți recomand să apelezi la un mental fitness coach.
Nu există soluții universal valabile, fiecare caz are specificitatea lui, fiecare dintre noi funcționăm diferit iar pleaser-ul ăsta se poate lăsa influențat și de alți sabotori complici.
La mine a funcționat următorul framework:
1. Imediat ce am primit o solicitare de la cineva, cer permisiunea să răspund în câteva minute. Pe exemplul de mai sus, i-aș putea răspunde prietenului cu mobila „scuză-mă, te sun în 5 minute și îți spun dacă pot. Trebuie să verific ceva înainte.”
2. Îmi iau câteva secunde să-mi golesc mintea. Că mă spăl cu apă pe față, ies pe balcon să iau aer sau închid ochii și fac niște exerciții scurte de respirație, ideea este să mă deconectez de la „nevoia de a ajuta”.
3. Cântăresc. Dacă îi spun DA, la ce spun NU? Conform exemplului de mai sus, îi spun „nu” mamei pe care o amân de ceva vreme și soției care știu cât de mult își dorește să mergem la filmul respectiv. Dacă îi spun NU, la ce spun DA? Apoi, pentru că e clar că cel mai bine pentru mine și oamenii importanți din viața mea ar fi să spun NU, mă gândesc când l-aș putea ajuta pe prietenul meu fără să afectez pe cineva.
4. Și uite așa, pot reveni către prietenul meu și să-i spun „n-am cum în seara asta, dar pot peste 3 zile. E OK pentru tine?” În felul ăsta, toată lume iese mulțumită, chiar dacă presupunem că asta n-ar fi o soluție pentru prietenul meu. Toate șansele sunt să nu se supere pe mine.
Repet, asta a funcționat pentru mine și o parte din clienții mei, dar nu este o soluție universal valabilă.
Iată mai pe larg cu ce vine la pachet pleaser-ul:
Gânduri
• Pentru a fi bun, trebuie să pun nevoile celorlalți pe primul loc.
• Mă deranjează când oamenii nu observă sau nu le pasă ce am făcut pentru ei.
• Ceilalți sunt egoiști și nerecunoscători.
• Sunt prea drăguț, renunț la prea multe și nu mă gândesc suficient la mine.
• Pot face pe oricine să mă placă.
• Dacă nu îi salvez eu, cine îi va salva?
Sentimente
• Mă simt egoist dacă îmi exprim nevoile direct.
• Teama că dacă insist pe propriile nevoi ceilalți se vor îndepărta.
• Mi-e ciudă că ceilalți nu observă ce fac pentru ei, dar mi-e greu să o spun.
Impact
• Pot să nu fiu atent la propriile nevoi, inclusiv emoționale, fizice sau financiare.
• Pot ajunge la resentimente sau burnout.
• Ceilalți pot deveni dependenți mai degrabă decât să învețe să aibă grijă de ei înșiși, se pot simți obligați, vinovați sau manipulați.
Justificări
• N-o fac pentru mine.
• Îi ajut pe ceilalți complet dezinteresat și nu aștept nimic în schimb.
• Lumea ar fi mai bună dacă ar face cu toții la fel.
Tu în care dintre acestea te regăsești? Află mai multe despre Pleaser aici și lasă-mi în comentarii întrebările tale, dacă vrei să afli cum să lucrezi mai eficient pentru a-l combate.
Foto: Freepik
