Sandra Ecobescu este fondatoarea Fundației Calea Victoriei, care împlinește 17 ani de activitate. În tot acest timp, misiunea de a aduce cultura, valorile umaniste și creșterea personală prin educație mai aproape de oameni s-a îndeplinit cu fiecare curs și eveniment născute sub egida fundației.
Sandra, ce te-a determinat să pornești proiectul numit Fundația Calea Victoriei? Cine te-a inspirat pe tine?
Am fost inspirată de istoricul Neagu Djuvara, primul nostru profesor, de cartea lui O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, carte care mi-a deschis perspectiva asupra unui aspect esențial. Am realizat că se poate face cultură, educație și altfel decât la școală – fără presiune, memorare, texte aride pe care trebuie să le parcurgi, din care nu rămâi cu nimic. Stilul lui Neagu Djuvara era fascinant, accesibil oricui, erudit, dar, totodată, degajat. Așadar, am visat să creez un loc în care profesorii de acest fel, din domenii umaniste și culturale, să se întâlnească cu tinerii, cu publicul larg și să transmită informațiile pe care le dețin, ideile pe care le au într-o formă atrăgătoare care să aducă efectiv o schimbare de percepție.
Fundația Calea Victoriei organizează de 17 ani cursuri umaniste și de dezvoltare personală. Simți că s-a schimbat ceva, că publicul este mai dornic să învețe un subiect nou, să-și dezvolte pasiunile, să aloce timp suplimentar pentru noi descoperiri?
Simt o schimbare semnificativă, în ultimii ani, datorită tuturor inițiativelor culturale și educative din țară, dar mai ales din capitală. Lumea a început să viziteze mai des expoziții (nu doar publicul matur, mai educat sau activ în domeniile culturale), a început să meargă mai mult la concerte de muzică clasică, să privească orașul cu alți ochi, să admire o clădire veche pe lângă care înainte trecea fără să o observe. Este o modă în întrega lume care, din fericire, a ajuns și la noi – moda educației continue, a dezvoltării personale, a dezvoltării abilităților și dincolo de cele strict profesionale. Cu siguranță că toată promovarea pe care noi o facem, evenimentele, interviurile, promovarea lectorilor noștri și a temelor culturale într-o formă prietenoasă, captivantă și pentru generațiile mai tinere, au participat semnificativ la această schimbare de percepție.
Suntem prima entitate din țară - și probabil singura de acest calibru și cu această vechime - care propune cursuri și evenimente din domenii culturale atât de diverse și variate, suntem o adevărată academie culturală alternativă, cum ne-a numit antropologul Vintilă Mihăilescu.
Fundația are la bază valorile culturale și artistice ale trecutului, aduse în contemporan. Cum reușești să le faci atractive pentru noile generații?
Cred că valorile culturale și artistice sunt perene, Platon va fi mereu unul dintre autorii de bază în cultura europeană, Mozart mereu va umple sălile de concerte, Botticelli mereu va emoționa prin lucrările lui de o frumusețe aparte. Aducem lucrurile în prezent în primul rând prin modul de promovare a proiectelor noastre, prin dialogurile incitante, prezentările lectorilor noștri carismatici și deschiși, felul în care interacționăm cu publicul: lejer, simpatic, politicos, prin atmosfera pe care o creăm. De asemenea, avem cursuri dedicate pentru adolescenți, care se bucură de mare success și care au rolul de a deschide perspective tinerilor, de a-i încuraja să exploreze, să se exprime, să studieze cu discernămînt și bucurie. BUCURIE cred că este cuvântul cheie, facem lucrurile cu bucurie și transmitem asta. Nu cu emfază, prețiozitate, distanță între lectori și ceilalți, mesaje pesimiste despre un trecut glorios și un prezent dezamăgitor, pentru că eu sunt optimistă și știu că de noi depinde cum ne conturăm realitatea, viața.
Ce mesaj le-ai transmite tinerilor și celor interesați de cultură, artă și dezvoltare personală în această lume în continuă schimbare, având în vedere toate experiențele tale de până acum?
Tinerilor le-aș spune cu sinceritate că cea mai valoroasă investiție este în noi, în mintea și în sufletul nostru. Este investiția care ne însoțește pe tot parcursul vieții, în orice loc am merge, în orice relație vrem să construim, profesională sau personală. Educația este cea care ne deschide mintea și ne oferă perspective noi, în orice moment. Informațiile pe care le adunăm cu pasiune, abilitățile pe care le dezvoltăm pot lucra în favoarea noastră, ne pot deschide oportunități extraordinare – sunt un fel de superputeri. Toți oamenii pe care îi admir, care au lăsat ceva semnificativ în urma lor, au avut o educație coerentă și o cultură generală solidă. Dacă reușim și noi să facem măcar o parte din asta, nu vom putea fi manipulați, robotizați, ci, dimpotrivă, ne vom construi viețile pe care ni le dorim.
Cum vezi eleganța și rafinamentul Bucureștiului de altădată reflectându-se în prezent? Crezi că mai există acel aer distins al vechiului București în societatea de astăzi?
Lumea se schimbă mereu, mai ales în sensul simplificării și al democratizării, așadar acele reguli, maniere, comportamente, stilul de viață de dinainte de comunism s-au păstrat într-o măsură foarte mică. A dispărut o lume a aristocrației, atât la noi cât și în întreaga lume occidentală. Pe de altă parte, observ cu bucurie un fel de revival, un interes crescut, o curiozitate a tinerilor pentru trecut, pentru muzica altor vremuri, pentru stilurile vestimentare vintage sau retro, pentru bunele maniere. Există o atracție a obiectelor, spațiilor și obiceiurilor frumoase care persistă, chiar și într-o manieră reinterpretată. Cam asta facem și noi la fundație cu Balul Bucureștiului Interbelic, de exemplu: revizităm simbolic trecutul pentru a aduce în prezent ceea ce poate să ne aducă sentimentul că există o continuitate, o legătură cu vremurile (stră)bunicilor pe care le privim cu nostalgie.
Anul trecut, Fundația Calea Victoriei a lansat proiectul Palate Deschise pe Calea Victoriei – conferințele susținute de doamna academician Georgeta Filitti, în clădiri emblematice din București. Ce este remarcabil, pe lângă toată logistica folosită, este faptul că multe dintre clădirile în care au avut loc conferințele nu sunt deschise publicului larg în mod obișnuit, dar cu această ocazie a avut posibilitatea să le vadă, să beneficieze de tururi ghidate. Cât de mult contează pentru valorificarea patrimoniului?
Valorificarea patrimoniului, imediat după Revoluție, a fost un subiect aproape abandonat, lumea nu era interesată de trecut, de arhitectură, palate, monumente. În prim plan era fascinația noului, a Occidentului, a tot ce venea la noi în anii ‘90, iar accentul era pe asimilarea, imitarea rapidă a capitalismului. După câteva decenii în care oamenii au început să circule prin lume, am devenit interesați și de patrimoniul local și au apărut totodată mai multe inițiative de restaurare, de promovare, de valorificare și mai ales de ANIMARE a spațiilor culturale, care mai degrabă îndepărtau publicul în contextul muzeal de stil vechi cu paznici neprietenoși, muzeografi plictisiți, exponate pline de praf sau directori fără implicare.
Patrimoniul înseamnă trecutul nostru, moștenirea noastră, locurile pe care le vizităm după ce am tot fost la mall și vrem să vedem și un Palat frumos pe malul lacului, ca cel de la Mogoșoaia, dar vrem să aflăm și povestea Prințului de Aur care l-a construit.
Fundația Calea Victoriei organizează evenimente care ne introduc într-o capsulă a timpului – Balul Bucureștiului Interbelic, Concertul Extraordinar de Anul Nou – în locuri emblematice din București – Opera Națională, Ateneul Român, Cercul Național Militar. Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi fost dacă ai fi trăit în La Belle Epoque sau în Perioada Interbelică?
Probabil că prin aceste exerciții de imaginație, prin aceste evenimente – baluri, plimbări, tururi prin palate, conferințe diverse – experimentez, într-o anumită măsură, cum ar fi fost să trăiesc în prima parte a secolului XX. Altfel spus, dacă mergem în aceste locuri frumoase, monumente, muzee, palate, parcuri vechi, din țară sau din străinătate, nu este greu să ne imaginăm cum era viața atunci, pentru cei din clasa de mijloc sau pentru aristocrație. Îmi place mult perioada interbelică, mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci. Moda, literatura, cinematografia, modernizarea vieții cotidiene și artele din perioada aceea mă fascinează.
Pentru că tot am menționat Concertul de Anul Nou, știu că pregătești cu echipa ta o nouă ediție. Care sunt surprizele de anul acesta?
La începutul anului 2025 vom aduce pe scena Operei Naționale București una dintre cele mai mari artiste lirice românce, mezzo-soprana Ruxandra Donose, artistă care este stabilită la Viena. Este una dintre cele mai frumoase și elegante voci pe care le-am ascultat în viața mea, o artistă de înalt rafinament și cu o ținută și expresivitate aparte. Alături de ea va fi baritonul Alexandru Constantin, de asemenea un artist extrem de talentat, sub bagheta genialului dirijor Tiberiu Soare și acompaniați de Symphactory Orchestra, o orchestră privată entuziastă formată din super muzicieni. Propunem publicului o călătorie în Grădina viselor – The Garden of Dreams – o incursiune prin istoria muzicii prin arii, duete și fragmente orchestrale alese cu mare atenție pentru a crea o stare de grație, la început de an.
Privind înapoi la cei 17 ani de activitate a Fundației, care au fost cele mai mari satisfacții pe care le-ai avut în această călătorie? Există un moment care ți-a rămas adânc în suflet?
Sunt multe povești frumoase, aș menționa primul nostru curs, cu marele istoric Neagu Djuvara – Cum am trăit secolul XX – a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale fundației, foarte emoționant și extrem de interesant.
Practic, felul în care mari intelectuali, personalități culturale remarcabile, pe care le admiram de la distanță, au pus umărul, au predat și predau la noi, asta e o mare satisfacție, oameni precum regretatul Vintilă Mihăilescu, Adina Nanu, Neagu Djuvara, dar și doamna acad. Georgeta Filitti, dl. prof. Dumitru Borțun, dirijorul Tiberiu Soare, ambasadorul Cristian Diaconescu, Andrei Pleșu sau Maia Morgenstern. Să vezi că oameni de acest calibru apreciază ce facem la fundație este foarte important, aceștia fiind pentru mine modele de generozitate și implicare în cetate.
Alte momente extraordinare sunt cele în care publicul vine spre noi și ne mulțumește, în scris, sau fizic, la cursuri, evenimente, ne îmbrățisează și ne mulțumește pentru tot ce facem, ne încurajează și ne spune că le schimbăm viața în bine. Asta este ceea ce ne face să mergem mai departe, cu bucurie și inspirație, acesta este combustibilul: mesajele frumoase, aplauzele calde la evenimentele sau concertele noastre, afecțiunea, deschiderea, curiozitatea și susținerea comunității pe care am creat-o.
Foto: Valentina Bălașa Ario, Miluță Fluieraș
